"Apartamentele de pe Bulevardul Unirii au fost construite pentru a fi folosite ca locuinţe de serviciu pentru cei care urma să lucreze în Casa Poporului. Dar aceştia nu doreau să renunţe la casele lor pentru a se muta la bloc", povesteşte arhitectul-şef al Casei Poporului. Bulevardul Unirii din Bucureşti este şi astăzi una dintre cele mai scumpe zone din oraş. Cu o lungime de circa 3,5 kilometri, între Piaţa Constituţiei şi Piaţa Alba Iulia, fostul bulevard "Victoria Socialismului" are în prezent aproximativ 6.000 de apartamente spaţioase, cele mai multe de trei şi patru camere, care pot fi evaluate la peste un miliard de euro.
O "moştenire" lăsată de regimul condus de Nicolae Ceauşescu, în spatele căreia se ascund poveştile primilor destinatari care nu ar fi vrut să se mute în ele, ale investitorilor israelieni care au făcut bani frumoşi din achiziţia şi vânzarea ulterioară a locuinţelor, dar şi a actualilor proprietari, care se confruntă cu probleme caracteristice oricăror bucureşteni: pene frecvente de curent sau oameni ai străzii dormind în casa scării.
"Lucrările la bulevard au început înaintea celor la Casa Poporului. Prima etapă a fost începută în 1979, iar cea de-a doua în 1984. N-aş putea spune exact câte apartamente au fost realizate, dar ştiu că planul iniţial era pentru 6.000 - 7.000 de apartamente. Nu toate tronsoanele au fost însă realizate", povesteşte Anca Petrescu, arhitectul-şef al Casei Poporului, clădirea construită de Ceauşescu în aceeaşi perioadă ca şi bulevardul.
Zonă seismică sigură
Ideea construirii acestor apartamente, dar şi a Casei Poporului a venit după cutremurul din 1977, când Ceauşescu a început un proces de reconstrucţie a Bucureştiului după ce şi-a găsit locuinţa din Primăverii avariată.
După ce a stabilit că zona cunoscută drept "Dealul Arsenalului" este una dintre cele mai sigure din punct de ve