Nu există niciun dubiu, vor veni vremuri grele. Nu că până acum am fi dus-o foarte bine, dar de aici înainte chiar va trebui să ne drămuim cu chibzuinţă fiecare leu.
În linii mari, avem TVA majorat cu 5 procente, impozite mai mari pe proprietate, precum şi fiscalitate mai ridicată în sfera salarială. Iar dacă tot vorbim de salarii, aici avem şi o reducere globală cu 25%. Toate deciziile enumerate mai sus au fost luate şi sunt puse în aplicare de Guvern în ideea de a încerca să asigure un debit mai mare de venituri la buget. Dar, stau şi mă întreb, oare în ce măsură fiscalitatea ridicată va aduce şi venituri mai mari la buget?!, istoria postdecembristă demonstrând că, în România, orice creştere de taxe sau impozite a atras după sine şi o creştere exagerată de preţuri, dar şi o intensificare a evaziunii fiscale.
Şi e o logică simplă: cei care au tras până acum statul în piept o vor face şi pe viitor, iar cei care târâş-grăpiş mai cedau şi statului ceva din taxe şi impozite, odată crescută suma e posibil să nu mai dea nici măcar cât dădeau până acum. Ba, mai mult, este la fel de posibil ca şi cei care până acum erau corecţi cu statul, încorsetaţi de datorii, să-şi ia inima-n dinţi şi să treacă graniţa în tabăra evazioniştilor. În plus, ştim deja din trecut că prestatorii de servicii şi comercianţi vor găsi suficiente pretexte să umfle preţurile, de multe ori nejustificat de mult. Iar toate acestea vor avea ca repercusiune scăderea puterii de cumpărare şi, implicit, micşorarea încasărilor la buget.
De asemenea, nu pot vedea cu ochi buni nici transpunerea de azi pe mâine a modificărilor Codului Fiscal. Cutuma şi legislaţia în domeniu impun ca orice modificare de acest gen să poată fi aplicată abia la 6 luni distanţă de la aprobare. Regula este menită să asigure mediului de afaceri posibilitatea realizării unui plan pe termen mediu şi scurt, populaţiei
