După ce, în mod programatic, ostentativ şi chiar agresiv, Traian Băsescu şi-a asumat, forţând Constituţia, rolul de preşedinte, România a început să se scufunde economic, social şi politic.
De ce? Care este, în definitiv, legătura? Şi cum încearcăTraian Băsescu să scape acum de răspundere, spălându-se pe mâini? Fişa postului de preşedinte, astfel cum este ea definită deConstituţia României, nu i se potriveşte, în mod categoric, lui Băsescu. Elşi-a dorit întotdeauna, de fapt, să fie la butoane. Adică, şef al Executivului.Prim-ministru. Numai că realităţile politice i-au dictat o soluţie decompromis. Pentru Băsescu a fost mai uşor să ia locul lui Stolojan, în campaniaelectorală prezidenţială, să se bată pentru şefia statului, să şi-o adjudeceşi, apoi, să forţeze crearea unui guvern ascultător. în primă instanţă, nu areuşit să aibă un premier ţinut în lesă. Călin Popescu Tăriceanu şi PNL s-auopus. Iar PSD, din opoziţie, a sprijinit această mişcare de rezistenţă. Odatăcu instalarea Guvernului Boc, situaţia însă s-a schimbat radical. Punând mâna pe guvernare, prin instalarea unui premier demucava, în persoana lui Emil Boc, Traian Băsescu a făcut ce a vrut. A tăiat şia spânzurat la capitolul guvernare. A condus Executivul. A făcut-o atât deostentativ şi de energic, încât multe dintre deciziile capitale ale guvernelor1, 2, 3 şi 4 au fost luate fără ca membrii cabinetului să ştie despre ce estevorba. Miniştrii PD-L, la fel ca şi formaţiunile aliate, s-au trezit de multeori în faţa faptului împlinit. Au fost puşi în situaţii absolut penibile faţăde opinia publică, atunci când au fost siliţi să recunoască că Guvernul ar fidecis, vezi Doamne - în realitate decizia se luase la Cotroceni - o măsură decare ei habar nu aveau. Şi care privea propriul domeniu de activitate. Ca să numai spun că au fost şi cazuri când nici chiar premierul Emil Boc nu a ştiutdespre ce este vorba,
