De la începutul anului 2009 şi până acum, am întâlnit mulţi antreprenori români, zeci, confruntaţi cu criza financiară şi cu strategia economică şi socială a guvernanţilor. Toţi, fără excepţie, prezintă câteva caracteristici care îi unesc. Se zbat din greu să gestioneze puţinul numerar ce le-a mai rămas. Au înţeles în fine că: „Profit is King. Cash is King Kong!“. Aşteaptă ceva decizii de la Guvern. Nu ştiu cine le-a spus că Guvernul asta face! Toţi
De la începutul anului 2009 şi până acum, am întâlnit mulţi antreprenori români, zeci, confruntaţi cu criza financiară şi cu strategia economică şi socială a guvernanţilor. Toţi, fără excepţie, prezintă câteva caracteristici care îi unesc. Se zbat din greu să gestioneze puţinul numerar ce le-a mai rămas. Au înţeles în fine că: „Profit is King. Cash is King Kong!“. Aşteaptă ceva decizii de la Guvern. Nu ştiu cine le-a spus că Guvernul asta face! Toţi trăiesc încă, în ciuda vremurilor, într-o iluzie, că ştiu ce să facă, că vor ieşi cumva din acest marasm. Au mai trecut ei prin asta. Uită de cele mai multe ori ce a spus Marshall Goldsmith – dacă cumva au ştiut vreodată –, „că ceea ce i-a adus aici nu-i poate duce acolo“. Sugrumă costurile cât pot de mult şi renunţă la orice investiţie care i-ar putea scoate din spirala descendentă de acum.
Şi-au întors spatele de la oamenii cu care lucrează, concediind de-a valma. Cred că ei le ştiu pe toate şi sunt cu mintea în trecut, când nu trebuia să faci nimic deosebit ca să vinzi, deşi acum cea mai mică eroare le poate fi fatală, pentru că piaţa, aşa săracă cum este, nu mai permite erori majore. Şi nu în ultimul rând, sunt foarte stresaţi în a controla totul şi nimic să nu mişte fără ştiinţa lor. Şi cu cât sunt mai stresaţi, cu atât comit mai multe erori. Stresul în sine îţi blochează capacitatea de a raţiona corect şi lucid şi pe măsură ce te laşi târât în astfel de
