Autorul – dr. Sebastian Nicolau – începe cartea sa, AVATARUL UNUI JURĂMÂNT. PERIPLU ÎN CABINETELE A OPT MINIŞTRI AI SĂNĂTĂŢII, şi o sfârşeşte cu câte o scrisoare către un prieten de-o viaţă – la îndemnurile căruia s-a decis să consemneze fapte trăite în perioada unui secol zbuciumat, o scriere memorialistică, dar şi de istorie şi dialog cu vremurile şi oamenii. În scrisoarea finală către acelaşi prieten, precizează că lasă cititorilor dreptul moral de „a-l judeca“.

Rămas orfan la 10 ani, urmare a morţii tatălui, ofiţer în războiul din Est, venit bolnav şi zdrobit psihic din prizonieratul în URSS, autorul-personaj creşte sub ocrotirea mamei şi ajutorul material al unui unchi paternal. Şcoala primară şi Liceul „Cantemir Vodă“ din Bucureşti lasă urme adânci nu numai în amintire, dar şi în formarea intelectuală a tânărului, datorită valorii profesorilor pe care, cu recunoştinţă şi respect, îi evocă. Deşi cu o medie care îi dădea drept să se înscrie fără examen la orice universitate, „ratează“ interviul la Facultatea de Medicină, fiind „preferat“ de către comisie fiul unui profesor medic. (...)

Frecventează un prim an la Facultatea de Agronomie şi un al doilea la cea de Petrol şi Gaze, la secţiile de „maşini şi tehnologie utilaje“. Fără să renunţe însă la ideea de a deveni medic, revine şi dă din nou examen, intrând la Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti. Are şansa de a se forma, beneficiind de ultima mare generaţie de profesori din perioada antebelică, unii savanţi, la rândul lor şcoliţi atât în ţară, cât şi în străinătate. Repartizarea la sfârşitul facultăţii, prezentarea şi luarea în primire a postului, locurile, colegii, şefii Publicitate , administraţia locală şi oamenii sunt descrise cu talent, încât cititorul trăieşte în atmosfera timpului şi împărtăşeşte emoţiile şi sentimentele tânărului medic. Lupta cu mediul social, nu de a nu s