Ion Iliescu, acum vreo doua saptamini:
“Dialogul constructiv permanent (dintre PSD şi PNL, n.r.) de conlucrare din poziţia pe care o au, de forţe de opoziţie, este utilă, necesară, chiar obligatorie aş spune, şi ea poate să pună bazele şi unei platforme comune de guvernare în perspectivă, după viitoarele alegeri, de a veni împreună la guvernarea ţării”
Nimic nu e mai lipsit de viziune decît conlucrarea strînsă dintre PSD şi PNL, nimic mai artificial. Victor Ponta pare însă să-l asculte pe Ion Iliescu şi s-a arătat încîntat de nenumărate ori de prestaţia lui Crin Antonescu şi de frumoasa conclucrare din opoziţie.
O aşa strategie mă lasă mut. Tocmai acum cînd PSD ar putea să-şi asume şi o poziţie ideologizată ceva mai onorabil, să se desprindă cît de cît de reveriile libertariano-ortodoxo-mediatice ale domnului Crin Antonescu, tocmai acum cînd PSD ar putea veni cu propuneri clare de ieşire din criză dincolo de palavrele de pînă acum, tocmai acum, Iliescu nu mai poate de dragul PNL. Adev ărata problemă a lui Ponta este moştenirea cripto-capitalistă (trebuie scrise cîteva sute de pagini despre cum am ajuns la sintagma asta, aşa că vă las să intuiţi) din codul genetic al cuplului Năstase-Iliescu.
Impresia e aceeaşi ca la moţiune. Îl urîm pe Boc, dar habar n-avem ce-am putea pune în loc. Ne e frică de viitor, n-avem nici o idee, aşa că mai bine să stăm înghesuiţi ca oile, indiferent de credinţe, strînşi unul în altul, ca să nu ni se facă frig.
Conlucrarea Antonescu-Geoană a fost un dezastru nu doar din vina lui Geoană. Iar de aici înainte, această pretinsă legătură strînsă mie nu-mi indică decît un PSD fricos şi un PNL adormit în bancă. Mă aşteptam ca Ponta să iasă din logica acestei alianţe păguboase. Nu o face. În schimb repetă încăpăţînat sintagma fascism-Băsescu.
Apropo de schema protofascistă, vă recomand articolul lui Florin Poenar
