Germania şi Uruguay se întâlnesc în „meciul de consolare“ al Cupei Mondiale. Nemţii şi uruguayenii vor intra în această seară pe stadionul din Port Elizabeth cu un gând la finala pierdută şi altul către viitor.
Sud-americanii vor trage adânc în piept aerul tare al ultimelor zile de Cupă Mondială pentru că nu ştiu când vor mai reveni la acest nivel. Prezenţi cu întreruperi la turneele finale din ultimii 20 de ani, uruguayenii au prins cu noroc locul de baraj şi au ajuns la Mondialul african cu ultimul tren.
Într-o ţară lipsită ani buni de rezultate la nivel de club sau naţională, cu stadioane părăginite şi cu o populaţie masculină mai mică decât numărul de jucători legitimaţi în Germania, băieţii lui Tabarez au devenit eroi. Iar speranţele se îndreaptă spre puştii care, plictisiţi de poveştile bunicilor despre titlurile olimpice şi mondiale cucerite în zorii fotbalului, vor visa acum să fie şi ei ca Fernando Muslera, Diego Lugano, Luis Suarez sau Diego Forlan.
Nemţii: „Lumea e a noastră!"
De cealaltă parte, nemţii vor căuta să încheie cu victorie ultimul meci din Africa de Sud, locul unde s-a născut o nouă naţională a Germaniei. Un Mannschaft multietnic, în care experienţa şi siguranţa lui Lahm, Schweinsteiger şi Podolski îşi dau mâna cu tinereţea, imaginaţia şi lipsa de complexe a lui Boateng, Özil, Khedira şi Müller.
Germania a jucat un fotbal proaspăt şi plin de idei, spulberând vechi clişee şi surclasându-şi adversarii tradiţionali, Anglia şi Argentina. Aşa că, după ce lacrimile de la sfârşitul meciului cu Spania s-au uscat, inimosul căpitan Lahm a avut toate motivele să spună: „Vor mai fi şi alte semifinale. Lumea e a noastră".
După finala mică disputată în 1970, la primul Mondial mexican, Uruguay şi Germania au pornit pe trasee diferite: sud-americanii, spre mediocritate şi uitare, nemţii, spre glorie mond
