Avem în faţă încă un an de lipsuri şi muncă prost plătită, plus cea mai grea iarnă a ultimilor zece ani din punct de vedere economic. Am o veste bună şi una proastă. Pe care să o spun mai întâi? După mai multe discuţii cu diverşi oameni din mediul de afaceri, am început să fiu din ce în ce mai optimist. Toată lumea consideră că va fi inflaţie, că va scădea consumul, că nu vom avea creştere economică mai devreme de 12 luni. Şi atunci, unde sunt veştile bune? În
Avem în faţă încă un an de lipsuri şi muncă prost plătită, plus cea mai grea iarnă a ultimilor zece ani din punct de vedere economic.
Am o veste bună şi una proastă. Pe care să o spun mai întâi? După mai multe discuţii cu diverşi oameni din mediul de afaceri, am început să fiu din ce în ce mai optimist. Toată lumea consideră că va fi inflaţie, că va scădea consumul, că nu vom avea creştere economică mai devreme de 12 luni. Şi atunci, unde sunt veştile bune? În faptul că, în sfârşit, criza va ajunge la punctul său cel mai de jos. Mai mult, revenirea din zona vestică a Europei ajunge ca o boare de pozitivism şi pe meleaguri româneşti. Analizele specialiştilor în finanţe sunt mai optimiste. Scenariile cu colapsul ţărilor estice apar acum din ce în ce mai neverosimile, contrazise de argumentul că îndatorarea acestora este mult mai mică decât cea a celebrelor PIIGS. Recent, au apărut şi câteva date statistice încurajatoare referitoare la luna mai a acestui an, când s-au înregistrat cifre de afaceri în industrie cu 14,4% mai mari decât cele ale anului trecut. Exporturile lunii aprilie au fost şi ele cu 33,3% mai mari decât cele ale aceleiaşi perioade din 2009.
Sigur că există şi perspectiva negativă a construcţiilor aflate în scădere, precum şi spectrul colapsului din consum. Dar, una peste alta, cred că există destule motive de optimism. Mă bazez pe faptul că datele pozitive se referă exact la
