În vremuri ciudate, grele ar spune unii, este imposibil să nu iasă cineva să ne arate obrazul pentru pasivitate. El, acel revoluţionar în stand-by, care aşteaptă cu nerăbdare o petiţie sau o ieşire în stradă.

Vorbesc despre cele două tabere care s-au format în urma declarării presei drept vulnerabilitate. Pe de o parte, cei ca mine, care nu pot băga deloc în seamă această boacănă politică. Drept dovadă, foarte multe critici, adesea ironice, au venit nu numai din ţară, ci şi din părţi ale UE (cum ar fi fost şi normal, de altfel). Ei, cealaltă gaşcă ia prea în serios această treabă, de parcă gata!, nu mai poţi să spui că Traian Băsescu este un preşedinte cu care ne este ruşine, că Elena Udrea este incapabilă sau chiar că Victor Ponta este un băieţel firav, care visează cai verzi pe pereţi, că vei muri de foame! Aceste însuşiri pot fi absolut neadevărate, eu nefiind neapărat un tip care le nimereşte în politică. Dar iată că le pot spune. Cred că este foarte important să nu ne mai consumăm, fariseistic de multe ori, cum că vai!, libertatea noastră de exprimare.

Problema cu adevărat spinoasă este taxarea drepturilor de autor. Cipariu a făcut o treabă bună, proiectată şi pe Facebook, acesta fiind, de altfel, motivul principal al acestui post. Iată despre ce este vorba:

SCRISOARE DE PROTEST

Domnule Prim-Ministru Emil Boc,

Domnule Preşedinte al României Traian Băsescu,

Domnule Avocat al Poporului prof.univ.dr. Ioan Muraru,

Domnule Preşedinte al Curţii Constituţionale Augustin Zegrean,

Impunerea CAS pe drepturile de autor, în dispreţul Constituţiei României şi al legilor naţionale şi internaţionale care apără proprietatea intelectuală, ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României ori Curţii Constituţionale să