Ultima săptămînă de viaţă şi de muncă de pe meleagurile româneşti a ridicat gradul de alertă al Administraţiei – locale, guvernamentale, prezidenţiale. Dacă la Campionatul Mondial de Fotbal, anumite surprize erau de aşteptat – evoluţia proastă a echipelor Franţei şi Italiei nu a surprins pe nimeni –, evoluţia inundaţiilor din România a stat, de la o zi la alta, sub semnul lui nu-se-ştie-bine-ce-se-va-întîmpla. Ploile torenţiale, aducînd dintre „nouri“ cantităţi mari de precipitaţii – am reţinut şi noi jargonul de specialitate cu „cote istorice“ –, au dat peste cap nu doar localităţi izolate, ci zone întregi. Un oraş ca Dorohoi – uitat de Dumnezeu şi pomenit arareori, eventual legat de numele lui George Enescu – s-a pomenit sub ape. Apoi, zone întregi din judeţele din Bucovina şi toată Moldova lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor urmaşilor lui s-au văzut agresate de un Siret ieşit din matcă, iar toate poveştile molcuţe ale lui Negruzzi şi Sadoveanu s-au transformat în proza frustă a lui Marin Preda şi Mircea Nedelciu. Ce s-o fi întîmplat cu Bălineştii logofătului Tăutu, cu Pătrăuţi şi Volovăţ, toate acele minuni admirate de Balş şi Ghika Budeşti, dar şi omagiate de pana unui G.M. Cantacuzino? S-ar zice că ţara luptă şi baba se piaptănă. Să nu uităm de Pătrăuţi, sat inundat, unde se află o minunată bijuterie a arhitecturii muşatine, Biserica Sf. Ilie – una dintre zecile de minuni, în afara celor cinci biserici-monument UNESCO, reprezentînd mîndria unui neam şi putînd fi cartea de vizită a unui popor. Nu s-a pomenit mai nimic, în aceste zile cu inundaţii, de situaţia acestor lăcaşuri de cult, în mod cert atinse şi ele de inundaţii şi de intensele precipitaţii. În imaginile transmise din avion, am recunoscut doar Mănăstirea Suceviţa şi faimoasa„Precista“ din Galaţi, înconjurată de ape. Revenind la ploile noastre, dincolo de referinţele culturale ce fac urticarie că