Obiectivul fetelor e aurul olimpic la Londra, în 2012, cu barca de 8 plus 1, cea care în istoria canotajului românesc a adus patru medalii de aur

După Jocurile Olimpice de la Beijing, acolo unde România a cîştigat aurul la doi rame şi bronzul la 8 plus 1, antrenorul coordonator al lotului de canotaj, Mircea Roman, s-a trezit aproape singur. Din barca de 8 plus 1 a mai rămas cu o singură sportivă: Eniko Barabaş Mironcic. În rest, toate celelalte au ales fie să se retragă temporar, fie să spună definitiv adio canotajului.

"A fost o perioadă grea. M-a bătut şi pe mine gîndul retragerii. Mi-am spus însă că pot să o iau de la capăt, să formez alte noi echipe pentru Londra 2012", mărturiseşte Mircea Roman. Nu şi-a schimbat planul de pregătire. Ce făcea înainte cu Geta Andrunache, cu Doina Ignat, cu Viorica Susanu şi celelalte "babe" a încercat să clădească din mers cu cele tinere.

Eniko Barabaş şi rezerva de la Beijing, Camelia Lupaşcu, la doar 23 de ani, au devenit "veteranele" lotului! "Am găsit din partea lor multă receptivitate. Au muncit din greu, au tras cu dinţii. Au fost şi multe care au plecat, pentru că e un sport prost plătit. Au ales să meargă la rude, să muncească în Italia sau Spania", adaugă Roman.

2009, anul speranţei

Primul concurs pentru noul val, în 2009, Cupa Mondială de la Munchen, în Germania. Nici un echipaj românesc din cele trei înscrise în concurs nu s-a calificat în finală! Au urmat însă imediat Mondialele şi Europenele, cu rezultate spectaculoase, şi moralul fetelor s-a refăcut. Camelia Lupaşcu şi Nicoleta Albu au luat argintul lumii în proba de doi rame, iar barca de 8 plus 1 a sosit tot pe doi, după Statele Unite. La finalul cursei de la Poznan, Mircea Roman a simţit că la Londra 2012 se poate baza pe o echipă.

Au urmat imediat Europenele şi în lipsa americanc