Singura şansă de reformă vine din partea PDL. Dar nu din partea acestui PDL, condus de aripa fesenistă, care domină Guvernul. Traian Băsescu trebuie să forţeze demisia Guvernului şi să termine ceea ce a început.

Legile economiei funcţionează, aşadar, până la urmă, şi nu pot fi suspendate prin hotărâre judecătorească sau de către Guvern. Mărirea TVA cu 5% aproape peste noapte este pe cale să ne arunce într-o spirală inflaţie/sărăcie/şomaj din care să nu ne revenim multă vreme de-acum înainte, cu mult mai costisitoare decât reducerile de salarii şi pensii pe termen relativ scurt. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu a avut dreptate: mai bine impozitezi toate veniturile decât să creşti TVA.

Dacă inundaţiile au adus ceva semnificativ din punct de vedere politic, acest lucru este abandonarea oricărei referinţe oficiale la nevoia de restructurare a aparatului de stat şi bugetar. La fel cum, în 2005, C.P. Tăriceanu a refuzat să mai demisioneze şi să convoace anticipate pe motiv de inundaţii, de data aceasta, Guvernul Boc a abandonat orice pretenţie de reformă a statului pe fondul dezastrelor naturale, deşi, la fel ca în 2005, nu există nici o legătură între ele. Dacă aparatul de stat nu se diminuează drastic, iar cheltuielile bugetare nu se reduc şi mai drastic, singura soluţie pentru Guvern este să mărească taxele şi impozitele. Mai întâi, mărind cota unică, apoi, renunţând de tot la ea. Or, exact genul acesta de măsuri ad-hoc sunt cele care garantează adâncirea crizei şi moartea sigură. Este o şosea cu sens unic şi cu o destinaţie certă: falimentul.

De aceea, reforma în administraţie, precum şi o reformă mai profundă a politicilor publice au devenit chestiuni de urgenţă naţională. Dar cine să le facă? Cert este că alianţa PSD-PNL nu! Din 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, guvernarea liberală s-a angajat, cu sprijinul entuziast al PSD, într-