Indiferent de perspectivă, fotbalul se bazează din ce în ce mai mult pe argumentele economice. Departe de a ne îndepărta de această realitate, paradoxurile Cupei Mondiale din Africa de Sud nu au fost niciodată mai convingătoare.
Dramatismul partidelor disputate după faza grupelor conturează estetic esenţa neschimbată a jocului, însă nu modifică rolul resurselor financiare, al căror impact se dovedeşte a fi decisiv. Ghana a fost pe punctul de a intra în istorie, o dată cu primul pas făcut de o echipă africană în semifinalele Campionatului Mondial. Au lipsit doar o fracţiune de secundă, câţiva centimetri şi sclipirea de geniu a tragicului Gyan. Ghana nu a fost o surpriză, ci o confirmare. FIFA a injectat 70 milioane de dolari în fotbalul Continentului Negru, începând din 2004, anul în care Africa de Sud a câştigat favoarea organizării Cupei Mondiale. Săturate de evoluţia propriilor jucători în Champions League, Italia şi Franţa, nimeni altele decât campiona şi vicecampioana din 2006, şi-au dovedit dependenţa faţă de punctul nodal, încă nemărturisit, al businessului fotbalului mondial. Faptul că Brazilia a căzut înainte de semifinale poate mira mai puţin dacă luăm în calcul că echipele cariocas se zbat în datorii de 1,3 miliarde dolari la ele acasă. Şi asta, probabil, pentru că, din cele 26 de cluburi din Brazilia, mai puţin de o treime se bucură de privilegiul unui rulaj de jucători la nivel mondial. Desigur, acesta nu este un impediment FIFA. Fotbalul îşi va muta reşedinţa mondială, peste patru ani, chiar în ţara celor care au dezamăgit cel mai mult în Africa. Liderii FIFA vor raporta încasări evaluate înainte de taxe, la aproximativ 1,5 miliarde dolari, iar acesta va fi, desigur, primul reper al succesului african.
De asemenea, sponsorii au mizat şi au câştigat. Cu două echipe în semifinala Germania vs Spania şi, implicit, una în marea finală, Adidas s
