Într-o întâlnire cu un tânăr discipol, Constantin Noica l-a apostrofat pentru necunoaşterea limbilor clasice: Cum te rabdă inima? Cum te rabdă inima, repet, să nu mergi la ei acasă, să-l citeşti în original pe Platon?! În spiritul celor de mai sus, ne întrebăm: cum ne rabdă inima să îngropăm studiile de latină şi greacă veche?
Limbile clasice, latina şi greaca veche, se studiază din ce în ce mai puţin în liceele româneşti - asistăm la un adevărat război de hărţuire curricular. Greaca veche îşi găseşte loc doar în programele seminarelor teologice, iar profilul umanist al liceelor teoretice păstrează, încă, o oră de latină pe săptămână (două ore doar la clasa a XI-a). Acestea sunt prevăzute ca obligatorii în curriculum diferenţiat - cel care reglează ponderea materiilor pentru fiecare specialitate. Există posibilitatea suplimentării numărului de ore prin curriculum la decizia şcolii: profesorul propune câte un opţional, care trebuie aprobat de director şi de consiliul administrativ.
În acest an, latina a fost exclusă dintre probele posibile de bacalaureat. Deşi elevii de la profilul umanist au teză la această materie, în acest moment la proba „specifică profilului" îşi pot alege geografie sau ştiinţe socio-umane. Cât de specifice sunt aceste materii specializării filologie? De ce acum sunt considerate specifice, iar în anii trecuţi erau la alegere din „celelalte materii", în vreme ce „specifice" erau considerate limbile străine, moderne şi clasice?
Profesorii de latină din ţară au depus, la finalul anului trecut, un memoriu către Ministerul Educaţiei, sesi zând inconsecvenţele de încadrare a disciplinei lor în sistemul educaţional românesc. Cererea acestora de a se reprimi latina între probele posibile de bacalaureat a primit un răspuns sec: cum că examenul se desfăşoară în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 97/2009 şi c
