Întrucât ştim deja de la ventuzele "Oracolului din Oberhausen", supranumele caracatiţei Paul, că ordinea acestui Mondial este 1. Spania, 2. Olanda, 3. Germania, 4. Uruguay, de ce mai facem avancronici? Sursa: EVZ
Şi totuşi. În meciul de mâine, favorită e Spania, pentru că e campioana europeană la zi, dar şi datorită manierei cu totul impresionante în care ibericii au anihilat maşinăria germană în semifinală.
Eroul acelui meci a fost, logic, unicul marcator: "Regele Carles" Puyol, care a întâmpinat-o pe Regina Sofia doar cu un prosop în jurul şoldurilor în vestiarul de la Durban, într-o secvenţă ce demonstrează că, atunci când câştigă naţionala de fotbal, nu se mai poate discuta despre lezmajestate.
Puyol, un băiat de la munte care mărturiseşte că n-a fost în niciun club de noapte barcelonez în ultimii trei ani, a izbutit mai mult decât o intervenţie decisivă. "Carlito", cum îl alintă toţi în localitatea natală, La Pobla de Segur, a înscris ceea ce cotidianul catalan "La Vanguardia" avea să denumească "golul care a unit Spania". Aluzia e străvezie.
În pofida bannerelor afişate la fiecare derby Barca - Real ("Catalonia nu e Spania!") şi a refuzului primarului barcelonez Jordi Hereu de a fi instalate ecrane-gigant în oraş, catalanii au celebrat îndelung victoria unei naţionale spaniole pe care presa a descoperit-o mai "roş-albastră" ca niciodată: şapte de la Barcelona în meciul cu Germania. Iar dacă tot am pomenit despre nucleul catalan, ghiciţi la ce şcoală a crescut acesta?
La cea olandeză, desigur, Puyol, Pique, Iniesta, Xavi, Pedro şi Busquets (nu-l uităm pe Victor Valdes, doar că acesta nu-i poate lua faţa lui Casillas decât dacă madrilenul alunecă la duş) fiind toţi produsele unei pepiniere purtând semnătura inconfundabilă a marelui Johan Cruyff! Şcoala olandeză de fotbal total a intrat în Spania pe poarta
