Ca lipsa banilor atinge stomacul stim toti. Dar oare inspiratia literara mai poate sa produca metafore, cand frigiderul e gol? Doi poeti raspund la intrebarile revistei "Formula AS"
1. Va confruntati cu criza? Bate deja la usa? Sunteti pregatiti s-o primiti?
2. Cum va descurcati?
TRAIAN T. COSOVEI
"Cu pistolul la tampla"
1. Ma confrunt cu criza, desigur, ca orice cetatean cinstit al acestei planete. Si ma confrunt inca de mult, cu toate formele acestei crize - de la cea morala, a unui popor care nu se mai intelege pe sine, la cea materiala, in fata careia sunt pe rand: manios, nostalgic, ultimativ, resemnat, absent. Uneori imi spun "lasa, e doar o calatorie prin timpuri obscure, nu va dura o viata..." alteori, cand la usa suna doamna administrator, cu plata intretinerii, ma gandesc cum ar fi ca in loc de bancnotele datorate, sa-i intind ultima mea carte de poezie? Sau doua exemplare sau trei exemplare din ea, in functie de cota de apa calda ori de caldura?! Si, imaginandu-mi amuzat aceasta scena, imi vine sa ma intreb, ca personajul lui Tolstoi, Ivan Ilici: "Si daca toata viata mea a fost o greseala?".
Pana sa-mi raspund, criza bate, deja, la usa. Suna pana cand se topeste soneria. Si soneria are zgomot de alarma antiatomica. Sunt un om ajuns in dupa-amiaza vietii sale. In acea etapa de sens al vietii, in care ar trebui sa inteleg ca sunt ceea ce SUNT, nu ceea ce AM, in care ar trebui sa-l gasesc pe Dumnezeu in mine, in tot ce lipseste vietii mele de pana acum si in tot ce mi-ar placea sa am de acum inainte. Nu-mi doresc la usa mea criza, consider ca as fi meritat altceva... sa ma las trait de alte stari de spirit, sa nu ma lupt tot timpul, dar sa nu las lucruri nefacute ori neterminate la timp, sa ma ridic deasupra acestor secundare griji, sa nu mai fiu nelinistit, speriat ori manios, sa obtin alte
