Admit, intre doi oameni, femeie si barbat (mai ales intre doi oameni tineri) exista foarte multa neintelegere, atunci cand abia se cunosc. Unul face o grimasa fiindca simte nevoia “acuta” de a se scarpina la nasuc si nu vrea sa faca asta- celalalt intelege ”are ceva cu mine, am facut ceva rau, ceva nu-i convine”. O ea face o dezvaluire importanta- in loc sa fie inteleasa, deschiderea –I este trecuta cu vederea, ignorata, ca si cum ar fi spus “imi iese maseaua de minte”. Un el nu simte cu cine vorbeste si incepe sa arunce in nestire cu vorbe care nu-si au rostul. Si as mai putea sa continui asa pana la finalul textului….
Si mai mult, neintelese sunt si pornirile, gesturile, actiunile.
Exemplu concludent. Am vrut sa fac acum vreo doua luni o surpriza cuiva si m-am gandit la un cadou altfel (aniversar). Asa ca am confectionat, redecorat de fapt, o cutie de carton, in care am asezat niste compartimente, tot din carton, (9) pentru prajituri. Si am decis sa le fac eu. 9 prajituri diferite, din care, in cutie, nu puteam pune decat o bucata. Vroiam sa fie o cutie de prajituri asortate, made by my own hand. O jumatate de zi! Atat mi-a luat sa fabric, asez, coc, decorez toate prajiturile, pentru ca am facut cantitati mai mari, fireste. Mandra, am sigilat cutia, am decorat-o, i-am pus o fundita si am inmanat-o sarbatoritului.
“Multumesc, nu trebuia sa te deranjezi”, aceasta a fost reactia. Seaca precum un “du-te dracu”. (mentionez, nu aveam nici o relatie cu omul respectiv, vroiam doar sa-i fac o bucurie, asa sunt eu). M-am simtit atat de neinteleasa, am simtit ca tot efortul meu, acela de a sta o sambata in bucatarie, n-a fost deloc inteles
* * *
Stiu. E dificil. Noi suntem construiti intr-un fel, suntem unici, iar cei din jurul nostru sunt, la randul lor, ei. Cu unele persoane comunicam ok si ne simtim confortabil, cu unele deloc-nu pricep mai
