Este îndrăgostită de hainele tradiţionale şi medievale pe care le modernizează şi le adaptează cerinţelor actuale ale modei.

I-a plăcut dintotdeauna să coasă. Era doar o puştoaică pe vremea când copia modelele de pe feţele de masă ale prietenelor bunicii ei şi le reproducea acasă. Cel mai mult îi plăcea să croşeteze, lucru care a ajutat-o atât pe parcursul şcolii generale cât şi a liceului şi facultăţii.

„Mi-am croşetat singură toate puloverele. Îmi făceam şi rochii şi fuste croşetate, cum se purtau la acea vreme. În liceu şi în facultate mi-am făcut foarte multe haine", îşi aminteşte Claudia. Chiar şi rochia de mireasă şi-a croit-o şi cusut-o singură. Pentru nunta ei a creat şi cusut şi rochiile purtate de cele două surori şi de mama ei.

Un nou început

În timp, croitoria a rămas la stadiul de pasiune. Nu a făcut din asta o carieră, până în 1994 când a rămas fără slujba de inginer. „A trebuit să găsesc altceva de făcut. Până atunci nu făcusem haine decât pentru mine şi pentru rudele mele. Am început să am însă cereri de la prietenele mele. Apoi au fost din ce în ce mai multe cliente. Făceam haine la comandă, exact cum şi le doreau, doar că îmi puneam şi eu amprena. Erau personalizate cu mici elemente de la mine", spune femeia.

În anul 2000 şi-a deschis un atelier de croitorie. Recunoaşte că începutul nu a fost uşor. „Am vrut să fac un atelier în care toţi să fim ca o familie şi am reuşit. Şi eu am învăţat mult de la angajatele mele pentru că nu aveam decât un curs făcut prin AJOFM, nu o şcoală de croitorie în adevăratul sens al cuvântului", spune braşoveanca.

Anul 2009 a fost din nou unul de răscruce pentru ea. Criza a lovit şi în acest domeniu, astfel că a trebuit să se gândească rapid la o variantă nouă pentru a rămâne pe piaţă. Aşa a îndreptat-o destinul spre o altă pasiune a vieţii ei: hainele tradiţionale şi medievale.

„S