La sfarsitul lui iunie, Manastirea Oasa, din Masivul Sureanu, a fost gazda pentru elevi si studenti din Timisoara, Sibiu si Oradea. Zile minunate, de rugaciune, cantece si excursii pe varf de munte. Dincolo de hotarele Bucurestiului incepe "cealalta Romanie". Alta tara decat aceea de la televizor. O tara frumoasa, normala, care nu si-a pierdut speranta. Marturie la fata locului
Doua fete imbracate in costume romanesti strabat in fuga, cu cateva foi de hartie in maini, poteca furisata prin iarba uda. E iunie, dar la Oasa e frig. Li se alatura alta fata imbracata, si ea, cu ie si fota inflorata. De undeva, din spate, se aude zgomot mare de pasi. Deodata, peste o suta de tineri imbracati in costume nationale patrund in ograda larga a manastirii si se opresc tacuti in fata bisericii vechi din lemn. Asteapta. Sunt grupuri de liceeni si de studenti din Timisoara, Sibiu si Oradea, ce au calatorit toata noaptea, pentru a ajunge aici, in Muntii Sureanu, ca sa fie de ziua nasterii lui alaturi de parintele pe care-l iubesc si il respecta enorm: Iustin Miron, staretul Manastirii Oasa. Tacerea e rupta de fosnetul foilor scrise cu texte de cantece patriotice, pe care parintele le indrageste mai presus de orice. Glasurile tinere se inalta in aerul proaspat, de munte. "Avem o tara-n care au stapanit odata vitejii daci nemuritori."
Inspre munte
"Sus, sus, sus, romane, sus!", se aude o voce baritonala binecunoscuta, in vreme ce un autocar ne hurducane pe drumuri desfundate de munte, spre varful Cindrel. Nu ma insel. E indragitul cantaret de muzica populara Nicolae Furdui Iancu, "darul" facut parintelui Iustin de studentii de la ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania). "Cand eram mic, si mie imi placea sa cant muzica populara, iar daca ar fi fost sa-mi aleg un model, pe Nicolae Furdui Iancu l-as fi ales", le-a marturisit a doua zi
