Am urmărit ieri un documentar care gravita în jurul Annei Wintour, doamna de gheaţă a modei, aflată la cârma fenomenului numit Vogue.
The September Issue ne plimbă prin culisele revistei Vogue americane – am remarcat bineînţeles profesionalismul, atenţia pentru detalii, munca susţinută a echipei. Nimic de reproşat. Anna Wintour mi s-a părut însă falsă, în încercarea ei de a părea relaxată. Sub calmul glacial mi s-a părut ca erau îngropaţi mulţi nervi. Practic deşi era cea care făcea regulile, cei din spatele ei erau adevăratele minţi creatoare. Ea pur şi simplu îşi dădea ochii peste cap, acceptând sau desfiinţând propuneri. Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că fata ei nu părea a semăna deloc cu ea. O adolescentă frumuşică şi cu un aspect sănătos (spre deosebire de cel al mamei ei) care vrea să stea departe de lumea modei.
În documentar au mai apărut personaje celebre, precum Oscar de la Renta, Galliano, Mario Testino. M-a fascinat însă Grace Coddington, Creative Director, care transformă fiecare pictorial într-o poveste savuroasă, aducând viaţă, fantezie, culoare revistei. Hainele ar fi frumoase şi atât, modelele la fel. Grace însă are harul de a le combina astfel încât să le dea farmec, expresivitate, un adevărat spectacol, ce mai. La prima vedere, Grace nu pare mai mult decât o băbuţă sărită de pe fix. E greu de crezut că a fost frumoasă vreodată, dar descoperim că şi ea a fost model, şi a apărut şi pe coperta Vogue.
Unde s-a dus toată frumuseţea aceea, mă întreb. Poate că în munca ei. În romantismul, excentricitatea şi doza de nebunie pe care le are. Cred că nu e nimic mai frumos decât o femeie cu imaginaţie, care ştie să integreze fantezia realităţii. Anna Wintour ştie bine acest lucru, de aceea o suportă pe Grace de vreo două – trei decenii. Deşi au puncte de vedere diferite, Wintour este o excelentă vizionară şi ştie de ce are nevoie d
