Iniţial s-a înscris la Liceul Sportiv dar în treapta a doua, aşa cum era structurat învăţământul, a ales să urmeze şcoala de meserii a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, la Arad, specializarea ceasornicar.

Nu i-a fost greu să ia o decizie în privinţa meseriei. În primul rând, pentru că părinţii erau vechi membrii a cooperativei meşteşugăreşti, le-a urmat exemplul. A ales să desluşească tainele maşinăriei care măsoară timpul.

„Am gândit atunci că am un program destul de bun, pot veni mereu în contact cu oamenii şi în plus am ales o meserie care-mi plăcea. Pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să «şurubăresc» am ales această specializare", ne-a declarat Aurelia.

Al doilea motiv care a determinat-o să aleagă această meserie a fost „un acut simţ al conservării", spune ea.

Îi plac lucrurile certe şi nepericuloase. "În liceu am făcut ore de înot şi atletism. Cu toate acestea vă pot spune cu toată sinceritatea că am o oarecare teamă de apă", ne-a mărturisit Aurelia Negoiţă.

Ceasurile au suflet

Vreme de mulţi ani, până în 2003, Aurelia Negoiţă şi-a desfăşurat activitatea în incinta fostei Case de Modă, care funcţiona la blocurile din Complexul Romarta de pe Calea Călăraşilor.

„Până în 1997 am lucrat în cadrul cooperaţiei iar după aceea am luat decizia de a mă descurca singură. Până în 2003 am rămas pe vechiul loc de pe Calea Călăraşilor. După aceea a trebuit să plec şi am găsit o nouă clădire la parterul unui bloc situat în intersecţia străzii Unirii cu Şcolilor", ne-a povestit Aurelia Negoiţă.

„Important este că după ce m-am mutat mulţi dintre clienţii fideli nu ştiau unde să mă găsească. Mă întâlneam cu ei prin pieţe, magazine, la mare şi-mi cereau adresa noului loc de muncă. Mulţi dintre aceşti clienţi spun că preferă să-şi dea ceasurile, unele exemplare de maximă raritate, pe mâna mea pentru că o femeie lucrează mult mai delicat cu