Copac de margini de drum, dispretuit la orase pentru modestia fructelor lui, dudul este, in lumea satelor, un dar de pret. Tot ce ii apartine e de folos pentru sanatate: fructele dulcisoare, frunzele, scoarta si radacina. Ca sa nu mai punem la socoteala tuica de dude, preparata in sudul tarii, si o gramada de dulciuri, a caror reteta v-o prezentam
In Orient, dudul este un arbore considerat sacru. (Are longevitatea comparabila cu cea a omului, pana la 150 ani.) Sub ramurile lui bogate se pune, de regula, masa unde se intruneste toata familia. Se spune ca fructul de dud ii inzestreaza cu puteri deosebite pe aceia care il consuma, detine puteri magice impotriva raului, ofera oamenilor sanatate si longevitate. Cu atatea insusiri, nu e de mirare ca originea lui este revendicata de multe tari. Unii spun ca dudul alb este originar din China si din Japonia, altii, ca el provine din Caucaz, iar cel negru din Persia. Sigur este ca prin venele lui curge sange asiatic, stramutat, mai tarziu, si in Africa, Europa si America de Nord. Primii care au descris calitatile tamaduitoare ale dudului au fost indienii, in urma cu o mie de ani. Cercetari recente confirma interesul de care s-a bucurat in antichitate, confirmandu-i dudului o multime de calitati: consumul fructelor de dud micsoreaza timpul de vindecare a multor boli, stimuleaza imunitatea, reduce nivelul colesterolului. Cu radacinile sale lungi, copacul scoate din adancurile pamantului multe minerale si vitamine, benefice pentru sanatatea noastra: potasiu, fier, carbonat de calciu, provitamina A, acid folic, aminoacizi, vitamina C, betacaroten, tanin, arginina, compusi volatili si alte componente care dau fructelor gustul lor specific dulce-acrisor. Prezenta calciului imbunatateste activitatea psihica si intelectuala. Dar nu doar fructele dudului fac minuni. Frunzele se folosesc pentru scaderea temperaturii si dimin
