Uniunea Europeană se confruntă cu o criză acută în nucleul său economic, format din cele 16 ţări care folosesc moneda unică. Pieţele şi-au pierdut credinţa că economiile din zona euro vor converge într-o zi datorită disciplinei monedei unice, care le neagă "rătăciţilor" necompetitivi soluţia devalorizării, notează publicaţia The Economist, citată de Agerpres.

Dezbaterea despre cum să se salveze moneda unică europeană de la dezintegrare este blocată, deoarece puterile dominante din zona euro, Franţa şi Germania, sunt de acord asupra necesităţii unei mai mari armonizări în cadrul ei, însă au păreri diferite despre ce trebuie armonizat,

Germania crede că euro trebuie salvat prin norme mai stricte privind împrumuturile, cheltuielile şi competitivitatea, susţinute de sancţiuni cvasi-automate pentru guvernele care se abat. Acestea ar putea include ameninţări cu îngheţarea fondurilor UE pentru regiunile mai sărace şi pentru mega-proiecte şi chiar suspendarea drepturilor de vot ale unei ţări în consiliile ministeriale.

Tabăra "sudică", condusă de Franţa, vrea ceva diferit: "guvernanţă economică europeană" în cadrul unui nucleu interior de membri din zona euro. Tradus, înseamnă că politicienii se amestecă în politica monetară şi un sistem de redistribuire de la membrii mai bogaţi la cei mai săraci, via împrumuturi mai ieftine pentru guverne, prin eurobonduri comune sau pur şi simplu transferuri fiscale.

Este prea devreme însă să scoţi din joc UE. Rămâne cel mai mare bloc comercial din lume. Proiectul european este deosebit de liberal: construit în jurul unei pieţe unice a 27 de ţări bogate şi sărace, frontierele interne sunt mult mai permeabile pentru mărfuri, capital şi forţă de muncă decât oricare zonă comercială comparabilă. Este o încercare ambiţioasă de a diminua cele mai ascuţite tăişuri ale globalizării şi a face capitalismul benign.

Probl