Ea este o brahmană, o exponentă a clasei bogate, el un paria, categoria „impurilor“. Religia le interzice căsătoria, prietenii i-au abandonat, însă ei nu se lasă convinşi şi luptă din răsputeri pentru a-şi salva iubirea.

Romeo şi Julieta, în vremea castelor. Numai că acel timp este astăzi, iar piesa se desfăşoară la Londra. Protagoniştii acestei poveşti de iubire sunt doi britanici, de origine indiană. El este un „intangibil“ sau „paria“, categoria „impurilor“ şi a mizerabililor; ea este o reprezentantă a brahmanilor, casta preoţilor care deţin „puterea sacră“, legaţi de perpetuarea tradiţiilor religioase şi intelectuale de transmitere şi comentare a învăţăturilor vedelor. Doi tineri îndrăgostiţi, despărţiţi de o tradiţie, ce interzice căsătoriile între membrii unor caste diferite, oficial scoasă în afara legii atunci când India şi-a dobândit independenţa, dar care în realitate este încă respectată de mulţi. Umiliţi, jigniţi, siliţi de colegi, rude, părinţi şi prieteni să se despartă, aceşti moderni Romeo şi Julieta, spre deosebire de predecesorii lor shakesperieni, au rămas împreună, s-au căsătorit şi au avut un copil. Iar într-o zi, au decis să îşi spună povestea în Camera Lorzilor, pentru ca obligaţia privind arhaicul sistem al castelor să fie interzisă de legea britanică şi să fie considerată drept o formă de discriminare.

Dragostea la indieni

Numele protagoniştilor nu sunt cunoscute. Cotidianul Times, care a prezentat povestea, a păstrat anonimatul asupra protagoniştilor, pentru a-i feri de eventualele repercusiuni. De aceea, vom folosi în continuare numele celor două personaje create de fantezia lui Shakespeare. Dar să începem cu ...începutul. În 1949, Constituţia indiană a abolit castele, rezervând în mod expres un număr de locuri de muncă în administraţia publică pentru persoanele care proveneau din castele inferioare sau di