Majoritatea elevilor care abandonează şcoala vin din rândul celor care au pierdut un an. Ministerul Educaţiei îşi propune să elimine fenomenul repetenţiei în timp. Sursa: Shutterstock

Puţin peste 1% din totalul elevilor, adică în jur de 30.000 de copii. Atât înseamnă repetenţii din România în fiecare an. Un număr suficient de mic cât să nu fie luat în seamă, dar suficient de mare cât să îngrijoreze autorităţile. Profesorii melancolici susţin însă că nici repetenţia nu mai e ce-a fost şi spun că mulţi dintre colegii mai tineri nu mai lasă copii "pe vară" pentru a nu-şi strica vacanţa.

În aproape 70% dintre cazuri, cauza repetenţiei rămâne însă absenteismul prelungit, care duce la scăderea notei la purtare, iar dacă înainte de 1989 un grad mic de repetenţie trebuia să însemne neapărat un semn al calităţii sistemului de învăţământ, perpetuarea acestui tip de "pedeapsă" în şcoală nu face decât să readucă în discuţie care este rolul şcolii, în esenţă: de a recompensa sau de a da o palmă pe obrazul elevului la fiecare greşeală.

Cum poate fi prevenită repetenţia

"Experienţa proprie îmi spune că în cele mai multe cazuri, când un elev este lăsat repetent, profesorul nu face suficient pentru a-l sprijini. La elevii care rămân repetenţi, studiile de caz spun că de cele mai multe ori nu se mai putea face nimic, dar sunt şi situaţii destule în care nu s-a făcut suficient", este de părere Marian Banu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).

Noua lege a educaţiei, aflată în discuţii la Senat, oferă profesorului mai multă libertate în programul de predare, astfel ca 25% din orele de la clasă să poată fi dedicate aprofundării materiei cu elevii cu un ritm mai lent de învăţare. Reprezentanţii ministerului consideră că acest lucru ar putea duce la reducerea numărului de repetenţi.

@