Miine, de la ora 21:30, Olanda si Spania se lupta pentru primul lor titlu mondial din istorie A fost odata ca niciodata o vreme, prin al optulea deceniu al secolului XX, cind cele mai puternice echipe de club din Europa se numeau Ajax Amsterdam si Feyenoord Rotterdam. Si in vremea aceea, Olanda nu se apropia de turneele finale ale Cupei Mondiale, ultima sa prezenta, foarte modesta, inregistrindu-se in 1938. Performanta fotbalului total, initiat la Amsterdam de Rinus Michels si Stefan Kovacs, iar la Rotterdam de Ernst Happel, avea toate sansele sa fie translata la Cupa Mondiala din 1974, numai ca pe stadionul din München, Cruyff a fost ingenuncheat de kaiserul Beckenbauer, sau mai degraba de portarul Sepp Maier, iar in 1978, in cea de-a doua finala de la Buenos Aires, o Argentina ajutata de toate vinturile si valurile Sudului si de citeva vagoane de griu cu destinatia Peru, s-a trezit si a facut un meci mare, in ziua cea mai fasta a lui Mario Kempes. Dupa aceea Olanda n-a mai ajuns in marile finale mondiale, de doua ori (in 1998 si 2006) zeita Fortuna intorcindu-i spatele la loteria loviturilor de departajare. Si a fost mai intotdeauna, o nationala a Spaniei, aflata in urma marilor sale cluburi, Real si Barcelona (primele doua in ierarhia "all-time" a Cupelor Europene). Spania s-a logodit cu ghinionul inca de la prima participare, in Italia 1934, cind a rezistat 310 minute pina a fi ingenuncheata de o Italie pe care "il duce" Benito Mussolini nu concepea s-o vada altfel decit pe primul loc; Spania care in 1950 a pierdut copilareste bronzul in fata Suediei, in 1986 a fost frinata de Belgia la penaltiuri, in 1998 a fost lucrata de o bizara "conspiratie a supravietuirii" Paraguay-Nigeria, iar in 2002, de catre FIFA care a tinut mortis sa fie o echipa asiatica (Coreea) in semifinale. Ceea ce n-au reusit Cruyff si Neeskens, Gullit si van Basten, Bergkamp si Kluivert sta, m