A trăit în umbra unor nume mari ale Ploieştiului, dar a fost şi îndrăgostită de teatrul ploieştean, pe care l-a slujit timp de 14 ani, alături de soţul ei, George Filip.
Elena era contabilă, când l-a întâlnit pentru prima dată pe soţul ei, George Filip, la o chetă pe care ea o făcea.
Din primul moment în care s-au văzut, el fiind actor la teatrul din Sibiu, a ştiut că destinul lor este să fie împreună.
S-au căsătorit, iar în 1970, Toma Caragiu, pe atunci directorul teatrului ploieştean, aflat într-un turneu în Sibiu, i-a propus lui George să joace teatru pe scena din Ploieşti.
Actorul a fost mai mult decât încântat, mai ales că era oraşul său natal şi aici avea toate rudele. În acel an, Elena a început o viaţă nouă la Ploieşti, unde s-a angajat într-un post de sufleur la teatrul ploieştean, renunţând la profesia de contabil.
Amintiri pentru o viaţă
Zeci de ani şi sute de mii de amintiri o leagă pe femeie de oraşul Ploieşti. Aici a trăit cele mai frumoase clipe alături de soţul ei, dar şi de rudele acestuia, unul dintre cumnaţii său fiind celebrul pictor Demetrio Filip, care a plecat în Argentina, unde a reuşit să câştige un renume fabulos.
„Demetrio a făcut o expoziţie în Ploieşti şi apoi, una la Paris, în 1943. Acolo a cunoscut pe cineva care i-a propus să fie arhitect în Venezuela, iar el a acceptat. În Venezuela a cunoscut-o pe soţia sa, care era o băştinaşă din Argentina", îşi aminteşte, nostalgică, Elena.
Elena a intrat în poesia unei impresionante colecţii de picturi realizate de artistul Mişu Pop, foarte apreciat de ploieşteni.
Pentru că se temea de hoţii care ar putea intra în casă să fure picturile, dar şi pentru că era posibil să se degradeze şi să-şi piardă din valoare, dacă nu sunt ţinute corespunzător, ploieşteanca a decis să le doneze Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. În