Comentatorul-documentarist al Europei Libere vreme de peste 20 de ani şi-a găsit liniştea la Cluj, unde predă studenţilor de la Studii Europene. El susţine că şcoala a devenit o formalitate.

„Dintotdeauna am simţit că a preda este menirea mea”, mărturiseşte profesorul. Aşa se explică cum a ajuns la anii bătrâneţii să predea la Cluj, la Facultatea de Studii Europene. Michael Shafir a decis că aventura vieţii lui nu e nici pe departe aproape de sfârşit. A fugit spre libertatate, şi s-a reîntors acasă, acolo unde întotdeauna s-a simţit bine: în Transilvania.

În fuga sa spre libertate, s-a oprit, vreme de peste 20 de ani, la chiar simbolul libertăţii pentru toate ţările din Europa de Est. Când s-a întors în România nu mai avea cetăţenie. A redobândit-o aproape la fel de greu cum a pierdut-o, dar nu a venit cu mâna goală. A adus cu el o valoare inestimabilă, toate lucrările şi documentele xerocopiate, cu care a lucrat în perioada petrecută la Europa Liberă.

„Am plecat pentru libertate”

Din 1961, când a emigrat în Ierusalim, împreună cu tatăl său, nu a mai călcat pe pământ românesc până în martie 1990. „Am jurat că nu revin în România comunistă şi aşa am făcut”, spune politologul.

A mai avut, totuşi, o intenţie de a vizita ţara natală, în ’75 -’76, pentru a intervieva câţiva scriitori români, în special pe Paul Goma, pentru lucrarea sa de doctorat. Israelienii i-au dat, însă, de înţeles, că nu pot garanta reîntoarcerea lui din România comunistă. Era pe lista neagră.

Ajuns în Israel ca „produs al comunismului”, fără a avea habar despre cum funcţionează o societate capitalistă, a primit din partea statului o locuinţă modestă, ca şi emigrant. „În Israel am plecat, ca să trăiesc în libertate. Mă interesa foarte puţin unde, dar pentru că s-a întâmplat să fiu evreu, am plecat îm Israel”.

Aventura „Europa Liberă”, în două acte