Este, oare, un semn de supleţe a regimului sau o simplă supapă de siguranţă pentru a evacua presiunea exercitată din exterior? După o întrevedere între preşedintele cubanez Raul Castro, cardinalul Jaime Ortega şi şeful diplomaţiei spaniole, Miguel Angel Moratinos, Biserica catolică cubaneză a anunţat eliberarea a 52 de deţinuţi politici.

Regimul de la Havana nu a mai făcut un asemenea gest cu vădită încărcătură politică din 1998 încoace, de când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Cuba.

Încarceraţii aparţin grupului celor „75 de prizonieri de conştiinţă", care au fost închişi în 2003, când Fidel Castro a strâns şurubul în Cuba după nişte ani de relativă relaxare. Doi actori principali au jucat un rol crucial în eliberarea deţinuţilor: Biserica şi ministrul spaniol de Externe, Miguel Angel Moratinos, pentru care punerea în libertate a acestora constituie un succes diplomatic personal.

În privinţa Bisericii, Fidel Castro a blamat-o consecvent şi mult timp în numele ateismului ştiinţific. La sfârşitul anilor '90, dându-şi seama

că-şi pierdea din popularitate în rândul conaţionalilor, Castro a înţeles că, jucând cartea religioasă într-o ţară în care catolicii sunt majoritari, poate avea de câştigat. Fratele său Raul, care i-a succedat în 2006 cu titlu interimar înainte de a fi confirmat în fruntea statului cubanez în februarie 2008, i-a permis Bisericii să-şi ofere medierea în demersul eliberării deţinuţilor.

Ted Piccone, cercetător la Brookings Institution din Washington şi consilier pe probleme de politică externă al Clubului din Madrid, consideră pozitivă decizia punerii în libertate a celor 52. Totuşi, are rezerve mari faţă de acest gest. „Nu este decât o modalitate a regimului cubanez de a mai reduce din presiunea enormă din exterior", afirmă Piccone.