Sunt de religie ortodoxa. Marturisesc ca nu dau prea des la biserica, dar cred ca trebuie sa existe ceva mai presus de noi. Am fost impresionata de ce traiesc oamenii carora apele le-au maturat existenta, asa ca am cautat pe Internet cea mai... comoda, recunosc, modalitate prin care le pot trimite cate ceva.

Primul meu gand a fost ca Biserica Ortodoxa trebuie sa fi organizat ceva. Am intuit corect. A organizat o colecta, de la enoriasi pentru enoriasi. Biserica e doar intermediarul - ia de la unii si da la ceilalti.

Cu siguranta insa ca da si ceva de la ea, mi-am zis, nu degeaba iese mereu in primele locuri in topul increderii romanilor. In cine sa ai incredere daca nu in cel care te ajuta? Nu degeaba se vorbeste de mila crestineasca, nu?

Nu e o noutate ca Biserica noastra e avuta, nici ca e puternic subventionata de la stat, desi sumele sunt oarecum neclare din motive de "Doamne-fereste". Nu cred, totusi, sa fi trecut criza pe la Biserica, doar vedem biserici si o minunatie de catedrala ridicandu-se pe zi ce trece, si nici nu am auzit sa sufere parintii, laolalta cu bugetarii, de pe urma masurilor de austeritate.

In schimb, prin Moldova, criza s-a instalat brutal. Acolo, saracia si nefericirea par sa nu mai vrea sa plece. De piatra sa fii sa nu ti se faca mila de sarmanii oameni ramasi doar cu hainele de pe ei, poate nici cu acelea.

Si ce faci cand ti-e mila de cineva? In general, incerci sa il ajuti. Sunt putini eroii care isi dau viata pentru altii, majoritatea prefera sa dea ceva mai putin valoros - bani, haine, mancare, o floare sau un zambet. Am vazut batrani tragand de o sacosa grea, incarcata cu cine stie ce, intrand in corturile pentru donatii. Saraci care inteleg saracia.

Biserica noastra ce face in astfel de momente? Eu una speram sa sesizeze ca acum este momentul sa dea un exemplu de