Şi-a dorit dintotdeauna să lucreze în cadrul armatei. A trecut chiar şi prin şcoala militară, iar la doar 36 de ani, a ajuns să conducă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta”.
Pe când avea doar 11 ani, îşi dorea să ajungă ofiţer. Habar nu avea ce presupune meseria, dar visa la ea. Destinul a făcut ca dorinţa să i se împlinească repede.
La insistenţa părinţilor, a făcut liceul militar, sperând că va intra în aviaţie, însă viaţa l-a purtat în final spre transmisiuni. „Eram prin clasa a cincea când, la o oră de dirigenţie, am spus că vreau să mă fac ofiţer. Într-a opta, n-am mai vrut asta şi am ajuns, în final, să dau la Liceul Militar din Craiova, dorind să mă fac aviator. Pilot, de fapt”, îşi începe maiorul Florentin Dragomir (39 ani) povestea vieţii.
A terminat liceul în 1990, iar cum în acea perioadă se schimbaseră cam multe, chiar şi criteriile de intrare în aviaţie, ofiţerul a ajuns într-un final la transmisiuni. A făcut, timp de trei ani, şi Institutul Militar de Transmisiuni Sibiu, fiind avansat la primul grad de locotenent în 1993.
Apoi, a fost repartizat în Lugoj, la o unitate de artilerie, ca transmisionist. „Eu mi-am ales acolo, dorind să fiu mai aproape de casă. Am stat trei ani acolo”, ne spune Florentin Dragomir.
”M-am îndrăgostit de meseria asta!”
Şi totuşi, acest job nu era tocmai ce-şi dorea. Vroia ceva mai mult. Aşa că, prin `95, s-a gândit să părăsească armata. „Am vrut să dau la Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, dar nu mi s-a aprobat în primul an, aşa că am dat în al doilea, fără ştirea comandantului.
Îl aveam acolo pe fratele meu şi pe soţia lui şi îmi era mai uşor în ceea ce priveşte cursurile. M-am chinuit puţin, în sensul că au fost săptămâni întregi când treceam prin Severin şi nu mă duceam acasă, mama aducându-mi pachetele în gară. Sunt lucruri care m-au marcat”, mărturiseşte
