…dupa cum am promis, postez de azi incolo (cel putin pentru o vreme) comentarii cu un cap si o coada care satisfac – aici trebuie sa imi ingaduiti - liberul meu arbitru. Nu ma intereseaza (de fapt, ma, dar ma abtin) adevarata identitate a postatorului. Nici nu voi comenta postarea cu pricina. Dumneavoastra, insa, sunteti liberi sa o faceti Va urma Toma Alimos! (Aveti timp sa va pregatiti:)

Ce face holocaustul unic? Pe tema asta ştiu că există o carte scrisă de Alain Besancon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism şi unicitatea shoahului, pe care din păcate n-am citit-o. Cred că am să o fac.

Până atunci, iată care este părerea mea.

Istoria omenirii este plină de crime comise de un popor împotriva altuia. Pana la holocaust, un exemplu „comun” este genocidul comis de turci împotriva armenilor în timpul primului război mondial. Crimele comuniste, prin amploare, sunt la rândul lor comparabile cu holocaustul, deşi în cazul acesta apar o serie de particularităţi.

Atunci, de ce a fost totuşi evidenţiat într-o asemenea măsură holocaustul împotriva evreilor? Am să încerc deopotrivă să argumentez o asemenea atitudine, cât şi să o explic genetic.

În primul rând, eu nu găsesc nimic în neregulă cu poziţia pe care a adoptat-o la sfârşitul războiului comunitatea internaţională vis-a-vis de holocaust. Era absolut firească revolta comunităţii internaţionale şi penitenţa pe care şi-a impus-o. În definitiv, crima nu a fost un accident brusc, ci rezultatul final al multor ani de persecuţie, inclusv într-o perioadă în care umanitatea a rămas pasivă la măsurile antisemite progresive adoptate de Germania, deşi ar fi putut inteveni prin varii mijloace. Mai mult decât atât, antisemitismul nu a fost nici inventat şi nici nu s-a limitat la Germania, sentimentul fiind larg răspândit în epocă. Afirmarea holocaustului ca un soi de crimă supremă şi interzi