Revin asupra unei teme pe care nu am apucat să o detaliez în ziarul de sâmbătă: gherila suburbană a forumurilor online.
Cine sunt postacii ale căror arme sunt mitocănia, minciuna, diversiunea, pornografia, xenofobia, anarhismul, rasismul, ura şi - la concurenţă - fascismul sau comunismul? Ce e de făcut cu aceşti răspândaci de informaţii false şi de cuvinte scoase din hazna? Îi lăsăm să otrăvească spaţiul virtual, făcându-ne că nu-i vedem, sau îi băgăm în carantină, întru despăduchere?
Pe mine, unul, nu mă deranjează. Am învăţat să acord atenţie doar mesajelor civilizate, oneste, bine intenţionate. Inclusiv celor critice sau chiar „demolatoare", cu condiţia să respecte criteriile de mai sus. Peste mesajele porcoase ori produse din minţi demente trec cu viteza TGV-ului deturnat de compatrioţii noştri în nordul Franţei. Pur şi simplu, pentru mine, acei indivizi nu există.
De regulă nici nu le citesc elucubraţiile, pentru că-i recunosc după nick-name-uri. Sunt, cu totul, câteva zeci de indivizi care încearcă să spurce tot netul, dovadă că-şi depun mizeriile în coada a zeci de articole de la mai multe ziare. Vizate sunt în special editorialele, semn că avem de-a face cu o specie colocvială. De fapt, s-ar putea să fie chiar mai puţini, dar să-şi asume fiecare mai multe identităţi, cum se practică prin serviciile secrete. N-ar fi de mirare ca postacul Guţă să se certe cu el însuşi, lăsând impresia că Xulete se răfuieşte cu Crăcănete.
Aşadar, pe mine nu mă deranjează, pentru că nu-i bag în seamă. Îi deranjează, în schimb, pe cititorii de bună-credinţă, cei care îşi văd mesajele amestecate printre dejecţiile postacilor de meserie. E ca şi cum te-ai afla într-o sală de teatru invadată de manelişti şi cocalari. Sau cum, în autobuz, ai fi înconjurat de gherţoi care-ţi plesnesc în nas baloanele de gumă de mestecat. Mai întâlneşti asemenea specimene şi pe st
