Marin Mălaicu Hondrari și noua sa carte Apropierea.
“un bărbat cutreieră Europa pe urmele unei femei căsătorite. Sfârşitul : crezi că ne-ar fi fost mai bine împreună?”
Ce e in capul tau?
De cele mai multe ori, mi s-a spus că nu am nimic în cap. Cu varianta nu e nimic de capul tău. Aşa o fi, dacă acceptăm că suntem cum ne văd ceilalţi, nu cum credem noi că suntem. Când eram copil, sora mea cânta adeseori un cântecel: mama mea e gospodină/ are-o puică ş-o găină/ tata n-are niciun pui/numa’ţuică-n capu’lui//. Din (ne)fericire, cântecelul nu mi se potriveşte. Aş putea spune, parafrazându-l pe Bogza, în capul lui s-au strâns toţi dracii, dar nu e, nu e aşa. Dar pot spune că în capul meu e o femeie care străbate zece încăperi pentru a se adăposti de caniculă. În urma ei, un bărbat tăcut închide fără zgomot obloanele verzi. Aceasta nu e o amintire. În capul meu s-a strecurat un limbaj lipsit de discreţie.
De ce esti asa cum esti?
Din pricina masonilor, evident!
Cum ai vrea sa fii?
Nu poţi să fii decât viu. Viu, ş-apoi om mai vedea.
Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Mă cheamă Marin Mălaicu-Hondrari, e un nume care nu mai există nicăieri în lumea asta. Nu îmi foloseşte la nimic altceva decât că unii cred că e pseudonim.
Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
Îmi place să citesc şi să scriu.
Iubesc.
Mă tem de moarte. De îmbătrânire?! Nu, de moarte.
Povesteste-ti, in 5 rinduri cartea.
Nu am nevoie de cinci rânduri. Prietenul meu, John Florin Partene, a rezumat-o foarte bine. Începutul : un bărbat cutreieră Europa pe urmele unei femei căsătorite. Sfârşitul : crezi că ne-ar fi fost mai bine împreună?
Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Lumea din jur e ca şi mine: nebăgată în seamă. Poate de aceea e tot mai agitată. Cine
