Se întîmplă uneori ca o copertă să-ți ia ochii și să rămîi cu gîndul la ea. Nu, nu vorbesc acum de coperțile cu gagici și sîni, se întîmplă și cu titluri bune. Am văzut coperta asta în fugă pe aeroportul din München, dar m-am gîndit că nu am timp să mă opresc, mă grăbeam să prind avionul de Berlin. Apoi, cînd am ajuns la poartă, mă gîndeam ce o fi vrut să însemne. Cum adică ”În interiorul Google – Planul îndrăzneț al companiei de a salva știrile (și pe sine însuși)”? Parcă Google omora ziarele, nu atît pentru că dorea asta, ci pentru că le făcea depășite.

Așa de bun mi s-a părut titlul ăla încît la Berlin am căutat revista și am cumpărat-o. The Atlantic, deci, m-a făcut din titlu. Iar cover-story-ul său despre Google și ziare îl puteți citi aici. Pe scurt, se pare că cei de la Google gîndesc în viitor și pleacă de la premisa că, dacă Google plus restul Internetului doar vor agrega știrile produse de alții, nimeni nu va dori să le mai producă, așa încît toți vor pierde. Deci Google vrea să ajute ziarele să facă bani pe Internet. Cum? Nu se dau soluții acolo, doar multe amănunte despre cum Google lucrează la asta.

Între timp, o știre mică și aparent nevinovată zice că s-ar putea legifera dreptul ziarelor de a nu li se prelua nimic din conținut cîtă vreme respectivul conținut are valoarea comercială. Citiți aici despre asta. Cu alte cuvinte, lui Google i s-ar interzice să preia chiar în căutare ceva de la ziare. Tocmai cînd voia să le salveze :(. Bine, și salvarea de către Google și o eventuală lege de așa natură sînt deocamdată discuții cu bătaie pe termen lung, dar să vă amintiți că le-ați auzit de la mine.

Chiar lîngă povestea cu știrile, în The Economist apare și un articol despre bloguri. Care cică nu mai sînt la modă. Bye-bye blogging, bine că nu m-am apucat și de asta. De aici.

Că tot am ajuns la The Economist, să vă zic una scurtă. Cînd