Nici Spania nu a semanat cu ea insasi, nici Olanda nu mai are farmecul de altadata: la cat cinism deghizat in "pragmatism" a demonstrat echipa olandeza, nu este de mirare ca pana si Cruyff a mers pe mana ibericilor, cu riscul de fi condamnat pentru lipsa de patriotism.

Spania, crispata la intalnirea cu prima finala din istorie, a trebuit sa suporte si jocul agresiv pregatit de Olanda, echipa care l-a distribuit la intimidare pe Van Bommel, a carui tehnica aminteste de delicatetea lui Shrek.

Cu tibiile luate la control, Iniesta si ceilalti au fost obligati sa se regrupeze, iar din tesatura asteptata de pase scurte ne-am ales cu un alt peisaj: am vazut si pase lungi (peste constructie), am vazut si cursa individualista a lui Navas, am vazut tot soiul de lucruri pe care stilul iberic, construit in jurul radarului Xavi, nu le prevedea in mod obisnuit.

Am vazut de fapt o Spanie care a inteles repede ca trebuie sa munceasca, pentru ca a fost seara in care tiki taka a tacut. Succesul Spaniei, meritat, este cu atat mai special cu cat aceasta echipa joaca acelasi lucru de cativa ani... si nimeni nu s-a prins care ii este defectul. Poate data viitoare. Nici Spania nu a semanat cu ea insasi, nici Olanda nu mai are farmecul de altadata: la cat cinism deghizat in "pragmatism" a demonstrat echipa olandeza, nu este de mirare ca pana si Cruyff a mers pe mana ibericilor, cu riscul de fi condamnat pentru lipsa de patriotism.

Spania, crispata la intalnirea cu prima finala din istorie, a trebuit sa suporte si jocul agresiv pregatit de Olanda, echipa care l-a distribuit la intimidare pe Van Bommel, a carui tehnica aminteste de delicatetea lui Shrek.

Cu tibiile luate la control, Iniesta si ceilalti au fost obligati sa se regrupeze, iar din tesatura asteptata de pase scurte ne-am ales cu un alt peisaj: am vazut si pase lungi (