Exclusiv Rodica (77 de ani) şi Flavia Coposu (85 de ani), surorile lui Corneliu Coposu, povestesc despre tentativa de asasinat produsă asupra „Seniorului“, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990. Pe 14 iunie 1990, acasă la Corneliu Coposu a venit un bărbat care a anunţat că „i-am pierdut pe mineri de sub control“ şi l-a invitat să-l apeleze dacă mai sunt atacaţi.
Pentru surorile lui Corneliu Coposu, libertatea promisă la Revoluţia din decembrie 1989 a însemnat, de fapt, încă un drum cu obstacole. Privind în urmă cu două decenii, Rodica şi Flavia Coposu analizează cu sânge rece clipe care pentru ele ar fi putut însemna sfârşitul. Cele trei Mineriade din anul 1990 le-au lăsat însă în viaţă şi pe ele, şi pe fratele lor. „Ceea ce a murit atunci a fost democraţia românească" - realizează acum, la unison, cele două doamne.
Mai citiţi şi:
Surorile lui Coposu: „Pe Cornel nu l-au lăsat în Televiziune!“
Adevăratele teatre de război cu „golanii" şi cu mulţi mineri, precum şi monopolul sinistru asupra folosirii forţei au lăsat urme adânci în memoria democratică a României. Dar, dacă pentru multe milioane de români acestea sunt pe cale să se şteargă, Flavia Coposu e de neclintit: „N-am să uit niciodată!" După 20 de ani, surorile lui Corneliu Coposu nu pot să accepte faptul că figurile crâncene ale minerilor fac parte din aceeaşi istorie în care este înscris şi „Seniorul".
Din spatele unui zâmbet amar, concluziile par evidente. „Totul a fost provocat special că să dărâme Opoziţia şi să consolideze noua putere instalată. Asta este cert, nu se mai discută. În secolul al XX-lea, alţii au plecat în cosmos. La noi au venit minerii", spune, cu năduf, Flavia Coposu.
„Foşti securişti şi derbedei de pe drumuri"
Dacă la nedreptăţile din anul 1947 erau prea tinere, în 1990, Rodica şi Flavia Coposu au trăit pe viu, alături de fratele lor şi de alte zeci
