După ce a pierdut în condiţii dramatice finalele din 1974 şi 1978, Olanda a suferit un nou eşec dureros împotriva Spaniei. Olandezii au avut trei ocazii de a câştiga trofeul suprem, dar au clacat de fiecare dată. În plus, maniera în care au pierdut a fost mereu aceeaşi: dramatică şi cu scandal.

Despre naţionala de fotbal a Olandei se spune pe bună dreptate de vreo 30 de ani că este cea mai bună echipă care nu a câştigat vreodată Cupa Mondială.

CM 1974, finala împotriva Germaniei de Vest. Cotidianul german „Bild" arunca bomba înaintea finalei: Cruyff şi compania luaseră parte la o imensă orgie în hotelul în care erau cazaţi. Drept urmare, deşi olandezii conduceau cu 1-0 după două minute în marea finală cu RFG-ul lui Beckenbauer, gazdele competiţiei au preluat conducerea până la pauză. S-a terminat 2-1, iar ulterior acelei partide fostul preşedinte FIFA Joao Havelange făcea o altă dezvăluire-şoc: turneele finale din 1966 şi 1974 fuseseră aranjate pentru ca Anglia şi Germania să câştige.

CM 1978, finala împotriva Argentinei. Olanda claca din nou în finală împotriva echipei gazdă, de data asta cu 3-1 în prelungiri (1-1). Argentinienii au inflamat înaintea partidei atmosfera şi aşa incendiară din tribunele stadionului El Monumental din Buenos Aires, ieşind cu întârziere pe teren. Motivul? Legalitatea unui bandaj gipsat purtat de olandezul Rene van de Kerkhof. Drept urmare, batavii au refuzat să participe la ceremonia de premiere.

CM 2010, finala împotriva Spaniei. De data asta, arbitrajul a fost ţinta frustrării olandeze. După reuşita lui Iniesta din minutul 116, olandezii l-au înconjurat pe arbitrul Howard Webb. „A fost corner, a fost corner", încercau Kuyt şi Van Bronkhorst să-i explice englezului. Se refereau la faza imediat premergătoare golului, în care şutul lui Sneijder a fost deviat pe lângă poartă de fundaşii spanioli, dar Webb nu a arătat