Un scandal din care nu înţeleg nimic. Hotnews şi Kamikaze publică nişte informaţii despre Sorin Ovidiu Vîntu. A turnat la securitate; ar fi fost recrutat în timp ce era închis pentru delapidare în anii 80. Vîntu iese, neagă şi anunţă că îi va da în judecată. Miză mică, scandal mare. La ce imagine are SOV, acuzaţia de turnătorie pare să fie un soi de glazură simpatică. Iar imaginea cu Nuş lucrînd cu filele CEC e demnă de The Shawshank Redemption. investigaţia cu pricina nu aduce ceva nou, şocant, extraordinar. Se ştiu şi s-au publicat poveşti mai tari cu Vîntu. Noutatea ar fi că a fost recrutat pe cînd era închis. Şi? Să citim cu atenţie povestea lui Nuş (despre care a spus expertul că 90% e SOV, iar SOV a spus că merge în justiţie pentru că nu e el). Nu există vreun fragment din care să extragem altceva decît o banală colaborare (probabil pentru scurtarea pedepsei). Textul are un merit mai mult literar: completarea unei poveşti oricum colorate a unui tip extrem de controversat. Dar, fundamental, ea nu denunţă decît colaborarea în sine văzută ca un rău în sine – cam puţin. dacă se dovedea din dosarul cu pricina că turnătorul a comis o faptă gravă din poziţia sa de colaborator cu Securitatea era un subiect tare. Dar nu. E subînţeleasă tot ecuaţia aia plictisitoare “a turnat la Securitate deci e rău”. De ce e atacat SOV în acest fel extrem de vulnerabil cînd păcatele lui sînt în istoria recentă, nu în aia ceauşistă? Acolo trebuie săpat în continuare – unde nu a reuşit justiţia, poate reuşi măcar o privire corectă de jurnalist să mai clarifice din treburi. Păcatele lui Vîntu stau în ultimii 20 de ani – aici sînt zonele negre lăsate negre inclusiv de justiţia română, nu înainte de 89. E aproape un gest evazionist să te apuci să discuţi acum dacă a fost sau nu turnător. Chiar nu-i înţeleg nici pe Dan Tăpălagă, nici pe Prisăcariu, doi jurnalişti la care ţin, ce-or fi