Numele lui Corneliu Coposu l-a auzit prima dată spus în şoaptă de bunica sa din Bobota, înainte de 1989. Ajuns la facultate, Marin Pop şi-a axat majoritatea studiilor pe viaţa şi personalitatea Seniorului.

Deşi s-a născut la Tăşnad, unde n-a locuit decât un an, Marin Pop este bobotan get–beget şi, în consecinţă, consătean cu Corneliu Coposu. Dar istoricul a aflat târziu de existenţa fostului preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc

. „E un moment care m-a marcat. Aveam vreo 16 ani în 1989, când la un eveniment din satul meu a apărut un bărbat înalt şi cărunt. Nu-l mai văzusem până atunci şi am întrebat-o pe bunica mea cine este, iar ea mi-a răspuns cu frică şi în şoaptă „Puiu popii, feciorul părintelui Coposu”. Lumea îl evita şi îl privea ciudat şi nimeni n-a vrut să-mi spună mai multe despre el”, îşi aminteşte Pop.

Între profesie şi obligaţie morală

După 1990, numele lui Corneliu Coposu putea fi rostit şi cu voce tare, dar, de cele mai multe ori, cei care îi strigau numele o făceau doar pentru a-l acuza. Chiar şi în prima vizită în Sălaj şi în satul său natal, Coposu a fost întâmpinat cu huiduieli.

Marin Pop spune că a aflat de la câţiva bobotani, puţini şi marginalizaţi, cine e cu adevărat Coposu, dar că a ajuns să-l cunoască cu adevărat de abia după moarte.

„Eram atunci student la Oradea şi brusc după moartea lui Coposu, în 11 noiembrie 1995, colegii şi profesorii mă priveau cu totul altfel, eu fiind consătean cu cel ale cărui calităţi au fost descoperite atât de tardiv de români. Atunci m-am decis să–mi fac lucrarea de licenţă pe tema activităţii şi vieţii lui Corneliu Coposu, iar de atunci o bună parte din cărţile şi studiile mele îi sunt dedicate”, mai spune bobotanul. El crede că studierea şi valorificarea ştiinţifică a detaliilor legate de Senior este o necesitate şi