Este suprinzător că maeştrii ruşi în spionaj au cheltuit atât de mulţi bani, atât de multă vreme, pentru o activitate fără folos. Rusia ne-a învăţatcă există o explicaţie validă pentru lucrurile care par fără sens. Aceasta începe cu litera C, de la Corupţie
Cum de ţara cu unii dintre cei mai buni hackeri din lume, capabilă să penetreze sisteme de calculatoare foarte protejate, a construit o reţea de spioni aproape comic de inepţi, care au fost plătiţi prin serviete pline de cash lăsate în parcuri?
Ce fel de secrete ar putea dezvălui un cuplu căsătorit, cu doi copii, care trăieşte într-o suburbie a clasei mijlocii precum Montclair în New Jersey? Peste ce au crezut ruşii că o să dea Anna Chapman, al cărei principal teatru de operaţiuni pare să fi fost scena cluburilor din New York?
Misiune imposibilă?
Potrivit FBI, Serviciul rus de informaţii externe (SVR) le-a descris astfel agenţilor săi în ce constă misiunea lor în SUA: „Aţi fost trimişi în SUA într-o misiune pe termen lung. Educaţia voastră, conturile bancare, maşina, casa etc. trebuie folosite pentru un singur scop: să vă îndepliniţi misiunea, care constă în stabilirea şi menţinerea de contacte în cercurile unde se formulează politica SUA şi în trimiterea de rapoarte la C (cartierul general al SVR)." Aşa sună un mesaj interceptat de FBI.
Deci care era interesul SVR? Anul trecut, de exemplu, cartierul general l-a rugat pe Richard Murphy, Vladimir Guryev după numele său adevărat, să afle detalii despre poziţia Casei Albe asupra tratatului de reducere a numărului de arme strategice, în privinţa Afganistanului şi a programului nuclear iranian.
Pentru săracul Guryev/Murphy a fost o misiune imposibilă. Nu din cauza riscurilor implicate, ci pentru că nici măcar cei mai apropiaţi colegi ai lui Obama, nici cei mai bine informaţi analişti din principalele think-tankuri, şi nici cei mai bine