Prin câteva dintre ieşirile sale arţăgoase din ultima vreme, ipocritul marinar al mlaştinii a şi anunţat că statul nu-i mai ajută pe cetăţenii săi, Guvernul nu mai dă nimic sinistraţilor, iar poporul trebuie să-şi ia rămas bun de la stat pentru toată despărţirea care urmează. Au apărut, deocamdată, nişte disparate atacuri la adresa statului social. Cei care au apucat să ia de la stat până acum închid porţile şi lasă 18-19 milioane de cetăţeni români pe dinafară. Statul nu mai dă nimic, dar ia impozite şi taxe din ce în ce mai mari. Serviciile sale au fost acaparate de camarila Băsescu.
Acest bărbat coleric a început să ţipe de-a binelea la popor, să îi certe ca un tată vitreg pe cei pe care îi consideră ca un fel de copii denaturaţi ai săi, să-i facă mincinoşi pe oameni (el! tocmai el!), să le reproşeze că nu muncesc, deşi chiar el conduce opera de decapitare a locurilor de muncă, să-i umilească pentru că sunt săraci şi n-au bani să-şi tencuiască amărâtele de case. Poporul român nu ştia, când l-a ales pe Traian cel dur, că şi-a găsit temnicerul. Omul hăhăitor de atâta iubire de oameni nu mai are nevoie de popor, nu mai urmează alegeri.
Comedia s-a terminat. Urmează tragedia. Obişnuiţi cu un preşedinte pe umărul căruia să plângă, chiar dacă el nu le rezolvă nimic, moldovenii, aflaţi la mare necaz, s-au lăsat copleşiţi de acest clişeu şi au început să-i spună. Atât i-a fost liderului, parcă deja ridicat pe tocuri înalte, ca să izbucnească. Baia de mulţime îl murdărea, cererile oamenilor îl scoteau din sărite: statul nu mai dă nimic. Până la această lămurire a preş. Tr. Băs., mulţi se iluzionau că e o neputinţă trecătoare a statului şi a Guvernului faţă de popor. Ei bine, nu. Se doresc înfiinţarea Republicii Federale Paranoia şi retrogradarea poporului român în cartea de zoologie.
În Constituţie încă nu se prevede această despărţire a
