Orice restaurant are un WC, dar nu orice WC dispune de un restaurant. O dezvoltare a acestei fraze ar putea deveni scărboasă, mai puţin pentru afaceriştii closetelor.
Abandonate, transformate, distruse definitiv, wc-urile publice ar putea constitui o sursă serioasă de bani pentru bugetul local. Dacă în privinţa locaţiilor aflate în stare avansată de degradare primăriile mai pot face ceva, mult mai complicată este situaţia toaletelor transformate în restaurante sau baruri.
În 1991 existau 88 de WC-uri publice în funcţiune, 14 dezafectate şi 8 în stare avansată de uzură, susţin evidenţele Primăriei Capitalei. Acum, o astfel de statistică este imposibil de făcut. WC-urile au fost incluse pe lista spaţiilor comerciale şi de prestări servicii şi vândute apoi, în conformitate cu Legea 550, firmelor particulare.
Înainte de anul 2000, pentru WC-urile publice din parcul Herăstrău s-au dat mari bătalii, acestea reprezentând adevărate capete de pod pentru "băieţii deştepţi" care intenţionau să-şi dezvolte afaceri în zonă.
Schema s-a propagat în majoritatea parcurilor din Capitală.
O încercare a edililor să împiedice evoluţia respectivelor spaţii de la WC la restaurant de lux nu a avut un foarte mare efect.
Administratorii toaletelor publice care aveau încheiate contracte de închiriere şi care au schimbat destinaţia toaletei aveau obligaţia să le redea destinaţia iniţială, până la 31.12.2001, în caz contrar contractele lor urmând să fie reziliate (conform deciziei Consiliului General al Municipiului Bucureşti - hotărârea 149/20.07.2001 privind "reabilitarea toaletelor publice existente pe teritoriul Municipiului Bucureşti"). Mai mult, în conformitate cu art.10 din Anexa 1 la Hotărârea CGMB nr. 160/01.06.2000, era interzisă transformarea construcţiilor definitive aflate în parcuri sau pe trotuare, de tip WC-uri publice, în construcţii prov
