Ultimele două săptămâni ale proiectului "Oraşul de vis" lansat de www.evz.ro sunt dedicate Capitalei, oraş cu două milioane de locuitori şi cu tot atâtea poveşti care aşteaptă să fie descoperite. Sursa: Octavian Cocoloş

În campania "Oraşul de vis", Bucureştiul intră ultimul în competiţia care va dezvălui unde e cel mai bine pentru a locui. Am parcurs deja 14 oraşe, cele mai mari din România, după numărul de locuitori, iar ultima oprire are loc în Capitală. Astăzi, vom descoperi trecutul celui mai mare oraş din România, iar de mâine vom începe o analiză minuţioasă care va arăta avantajele şi dezavantajele traiului în Bucureşti.

Oraş cu buletin turco-francez

Mulţi călători străini care au ajuns pe meleagurile Bucureştiului au vorbit despre un oraş al constrastelor ce arată ba ca un sat, ba ca o capitală europeană. Identitatea oraşului de pe Dâmboviţa, de la arhitectură la moravuri şi obiceiuri, s-a construit treptat, printr-o îmbinare a moştenirii turceşti şi fanariote cu suflul modern adus de cultura franceză odată cu secolul al XIX-lea.

Înfăţişarea lipsită de unitate a devenit astfel o constantă a oraşului de pe Dâmboviţa, iar oamenii care l-au vizitat s-au grăbit să îl descrie precum un oraş aflat între Occident şi Orient, în care mizeria şi sărăcia stau alături de eleganţă şi rafinament.

„Singurul oraş care are elementul cel mai puternic

al unei ţării, clasa de mijloc”

În ciuda legendei ciobanului Bucur care ar fi întemeiat un oraş omonim, începuturile istoriei Bucureştiului se leagă de domnitorul Mircea cel Bătrân, care a construit pe malul de nord al Dâmboviţei, la sfârşitul secolului al XIV-lea, o fortăreaţă.

Vlad Ţepeş a fost cel care a început construirea Curţii Domneşti, iar oraşul a devenit în acea perioadă cea de-a doua reşedinţă a Ţării Româneşti, după cea de la Târgovişte. @N