Acum cinci ani eram în concediu la Vama Veche, pe când locul respectiv mai avea vreo legatură cu ceea ce înseamnă un sat la malul mării. De-atunci, Vama s-a “dezvoltat”, atrăgând tot soiul de vietăţi din cu totul altă poveste decât locul. Şi, pentru că demoazelele care veneau în Vamă c-auziseră că-i cool trebuiau să-şi poarte tocurile, li s-a aşternut covor asfaltic în mai tot satul. Acum în “staţiune” sunt fiţe, tricouri “de puta madre” şi prea mulţi cetăţeni gata bronzaţi, c-aşa i-a făcut mama lor.

Tot atunci, în 2005, s-a întâmplat (şi) în Vamă prima ediţie de Folk You, un festival pe care, deşi nu ştiam, urma să-l îndrăgesc peste măsură, pentru că la ediţiile următoare, până în 2008, aveam să-i fiu producător general. Trei ani, vară de vară, Folk You! mi-a stricat concediile, mi-a scos peri albi dar mi-a dat în schimb satisfacţia nepreţuită, întocmai ca în reclama MasterCard, de a vedea mii de oameni care se bucurau de un eveniment şi de artişti speciali.

Fiecare an a avut momentele lui grele şi, deşi nu le-am uitat, acum zâmbesc când le evoc. Nu ştiam daca festivalul are loc şi în acest an, din pricină de criză, dar am sperat că încăpăţânarea marca Tucă o să găsească soluţii pentru a nu întrerupe tradiţia concertelor la malul mării, şi iată c-a reuşit – bravo! Nu e puţin lucru, să ştiţi!

Totuşi, Folk You!, ca şi Vama, se schimbă. Nu mai e cântarea de pe vremuri: artiştii, o chitară şi marea, un podium de lemn, ceva amplificare şi publicul minunat. Nu mai e doar folk, e şi rock, film, carte, teatru – totul împachetat acum într-un ambalaj branduit cu “mişcarea de rezistenţă” – campania de marketing a Jurnalului.

Pentru că mai cred în oameni şi în mare şi-n delfini…

Nu ştiu dacă e mai rău sau mai bine aşa pentru că sunt subiectivă. Totuşi, nu cred că Folk You! avea nevoie de explicativul “mişcare de rezistenţă”, pentru că cei care vin