Am auzit diverse poveşti în jurul meu, mai ales în ultimul week-end, despre destinaţiile mai mult sau mai puţin exotice în care unii îşi petrec concediul sau vacanţa, despre pofta de a scăpa din cutiuţele în care oamenii îşi duc existenţa: birou, casă, masă. Toate poveştile astea mi-au amintit de un scurt interviu pe care l-am făcut mai demult pe blogul personal cu un om extrem de cultivat, dar necunoscut în Cluj, al cărui mod de a povesti era aproape ireal:

Unul dintre cele mai fabuloase interviuri pe care le-am realizat vreodată s-a petrecut luni, la amiază, în Parcul Central. Citeam o carte, pe o bancă, şi mă gândeam la nişte întrebări pentru invitaţii mei de la emisiunea radio pe care o ţin noaptea. Prietenul meu, Radu Toderici, citea şi el pentru doctoratul pe care îl urmează la Literele clujene. La un moment dat, am făcut o pauză şi am început să povestim despre călătorii, pe unde am vrea să mergem vara asta, dacă ne facem planuri comune de excursii în luna august etc. Lângă noi, se afla, pe o bancă, un pensionar, la vreo 70 de ani. Îmbrăcat elegant, cu pantaloni de stofă şi o cămaşă albă. Era singur, fără carte ori ziar. Părea să se relaxeze, la umbră. Aşa cum ne-a spus ulterior, el, de fapt, medita şi, de aceea, şi-a întrerupt brusc efortul, când ne-a auzit pălăvrăgind. Ne-a întrebat năucitor: „Dar voi ce vă propuneţi să găsiţi în călătoriile voastre?”. Nu l-am mulţumit cu răspunsurile noastre politicoase: că vrem să ne relaxăm, să ne distrăm, să respirăm aer curat, să cunoaştem ceva nou etc. Iar el ne tot întreba tot felul de chestii la care nu mă gândisem înainte prea bine: „Şi de la ce vreţi să vă distrageţi atenţia?”. Iar domnul mi s-a părut atât de interesant, că am venit la rândul meu cu întrebări legate de valorizarea sa negativă a călătoriilor. Povestea atât de şarmant încât i-am cerut permisiunea să îl înregistrez cu mp3 playerul. A accepta