Acum 7 ani, casa i-a luat foc şi s-a făcut scrum. Cu palmele goale şi cu trei copii agăţaţi de poale, a luat-o de la capăt. A frământat lut cu paie, a bătut pari în pământ şi şi-a ridicat două odăi în care să stea, până e gata "casa mare". N-a apucat să spună "Doamne ajută!" că, în urmă cu câteva zile, apele Jijiei i-au spulberat odăile. "Casa mare", peste pereţii căreia n-a avut vreme să toarne o spoială de beton, a rămas învelită în plasă de sârmă. Dar e în picioare. În adăpostul de lângă, tavanul se mai sprijină de o vitrină cu geamuri. Care se vede din stradă, căci apa n-a cruţat decât doi pereţi.

Fetele Georgetei Păduraru uşuie găinile, ferind cu grijă cele cinci-şase fire de varză rămase în pământ. Fără fete, păsările, bezmetice, ar ieşi pe uliţă, căci nu pricep linia invizibilă ce delimitează curtea. Jijia a luat cu ea gardul din sârmă al Geogetei, cu tot cu pari. Noroc cu fântâna împrejmuită cu lemn, rămasă acolo. "Ăla e colţul grădinii mele", arată femeia şi lăcrimează cu ochiul stâng. În ce-a mai rămas din grădina ei, bulbii de ceapă au înţepenit în mâlul tare, uscându-se o dată cu el. Georgeta are 38 de ani şi trei fete. Rebeca are 12 ani şi "e cu probleme, are astm şi epilepsie, a rămas aşa de când ne-a ars casa", şopteşte mama din spatele fetiţei care avea la incendiu 5 ani. Andreea are 10 ani şi-o cruciuliţă prinsă la gât, învaţă bine şi zâmbeşte în continuu. Iar Lidia are 7, "la toamnă merge la şcoală, dac-oi avea cu ce s-o dau", spune Georgeta şi plânge iar, pe jumătate. Peste ochiul drept are lipit cu plasturi un pansament mare şi alb şi, dacă o întrebi ce-a păţit, îţi spune că aşa e ea, de mică. "La 3 ani, nişte copii s-a jucat cu carbit şi-a sărit în ochiul meu. Am ochi de sticlă. Adică, am avut", se corectează femeia. "De 10 ani stau cu pansament, nu mai am bani să-l cumpăr. Ultima oară, de la spital de la Iaşi mi-a s