Ion Mircea Enescu (90 de ani) povesteşte cum a scăpat de o razie a ortacilor conduşi de un civil „cu ochi albaştri“ la sediul din Bucureşti al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, prezidată multă vreme de Ion Raţiu. Apelul lansat „golanilor“ de „Adevărul“ nu a rămas fără ecou. Sute de oameni ne-au trimis prin e-mail sau scrisori mărturiile lor despre evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Ca să înţelegem cum a ajuns arhitectul Ion Mircea Enescu în casa de pe strada General Praporgescu, sediul filialei bucureştene a Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL), exact când minerii au început „vizitele" la sediile partidelor istorice, trebuie să privim puţin în urmă.
Mai citiţi şi:
Secretele Mineriadei / Nicolae Cămărăşescu, fost ofiţer de Securitate:„Gelu Voican a devastat sediul ţărăniştilor!“
Secretele Mineriadei/ Vladimir Tismăneanu: „Mineriada a fost «spontană» precum Congresul PCR“
Un rol-cheie în înfiinţarea UMRL l-a avut Ion Raţiu, care a fost ales preşedintele acestei organizaţii în 1984, la primul congres, ţinut la Geneva. Raţiu finanţa deja de ceva vreme, de la Londra, apariţia unui buletin săptămânal numit „Românul liber" şi lupta împotriva comunismului de la microfoanele radiourilor europene libere.
Unul dintre prietenii lui Ion Raţiu în acţiunile pe care le-a făcut în România, imediat după Revoluţie, a fost Ion Alexandru Ghika, membru al UMRL Paris. Acesta a cedat câteva dintre spaţiile pe care le deţinea pe strada General Praporgescu din Capitală, iar la 19 ianuarie 1990 se înfiinţa prima filială a organizaţiei din ţară.
Arhitectul Ion Mircea Enescu, ales atunci preşedintele filialei bucureştene, spune că UMRL nu s-a dorit a fi un partid politic, ci o organizaţie civică dedicată dialogului, dezbaterilor de idei şi promovării intereselor României. Enescu a fost doi-trei ani şeful UMRL Bucureşti, apoi vicepreşedinte şi se
