Transgaz, singurul emitent nou care n-a dat motive investitorilor să se plângă

Cotaţia este peste valoarea de la IPO, iar TGN a dat dividend bun trei ani la rând

Strategia companiei şi proiectele energetice regionale au contribuit la traversarea onorabilă a crizei

Succesul ofertei publice de la Transelectrica dat atât de nivelul de subscriere cât şi de aprecierea cotaţiei în piaţă în lunile care au urmat au creat aşteptări foarte mari legate de listarea unui pachet de 10% din capitalul social al transportatorului naţional de gaze naturale Transgaz SA (TGN). IPO-ul s-a derulat în perioada 26 noiembrie - 7 decembrie 2007 într-un răstimp în care Bursa se afla deja în trend descendent, dar în care amintirile pozitive ale investitorilor au făcut ca această operaţiune să fie privită cu optimism. În consecinţă, nivelul de suprasubscriere a fost de peste 11 ori pentru tranşa destinată micilor investitori şi de aproape 39 de ori pentru tranşa mare. În ultimul caz, această proporţie a fost determinată de felul în care Raiffeisen Capital & Investment a înţeles să intermedieze oferta, mulţi investitori subscriind doar cu scrisoare de garanţie bancară (a se citi "cu pixul") fără a aduce numerarul respectiv în contul destinat ofertei. Astfel, s-a văzut că nerezolvarea de către CNVM a neajunsului legat de această practică în cazul ofertei de la Alumil a lăsat posibilitatea perpetuării ei şi la IPO-ul de la Transgaz.

Aceasta a fost şi cea mai mare dezamăgire a investitorilor pentru că preţul de 191,92 lei/acţiune a fost pentru mulţi ani unul atractiv. Raportat la dividendul acordat în 2007 pentru exerciţiul financiar din 2006, de 11,69 lei/acţiune, dar şi la cotaţia de piaţă din acel moment a altor companii de la BVB, preţul ofertei putea fi considerat fair. În plus, ca şi în cazul Transelectrica, investitorii aveau garanţia reprezentată de oblig