„Water, blankets, pampers“ (Apă, pături, scutece). O replică la fel de celebră în California ca faimoasa „Hasta la vista, baby“. Ambele au fost rostite de Arnold Schwarzenegger. Ultima, în calitate de Terminator. Pe prima a rostit-o ca guvernator al celui mai mare şi mai bogat stat american, California. Ocazia era mai degrabă tristă: zeci de mii de cetăţeni fuseseră evacuaţi din calea unuia dintre cele mai devastatoare incendii din istoria statului. Sinistraţii fuseseră cazaţi în săli de sport. „Governor“-ul a vizitat centrele respective şi, în trei cuvinte, a definit priorităţile asistenţei publice imediate.
Mi-a venit în minte episodul respectiv acum vreo patru-cinci zile cînd, pe yahoo-group-ul unui ONG unde activez, s-a lansat apelul la o acţiune de caritate în folosul victimelor recentelor inundaţii din Moldova. Unul dintre colegi a întrebat ce tip de acţiune să întreprindem. Răspunsul imediat a fost: strîngem bani. În regulă. Au urmat anunţuri de donaţii, între 100 şi 400 de RON. Apoi, o altă întrebare: cum ajung banii noştri la sinistraţi? Printr-un ONG serios, a fost răspunsul. Personal, am rămas un pic pe gînduri. Oricît de serios ar fi fost ONG-ul respectiv (în sensul că aveam încredere, nu ar fi furat din bani), ce ar fi făcut cu donaţiile? Cumpăra mîncare sau haine? Mobilă, electrocasnice sau materiale de construcţii? Am vrut să întreb pe grup, dar mi-a fost ruşine. Riscam să par un cîrcotaş zgîrcit, un tip meschin care caută nod în papură oricărei iniţiative de bună-credinţă. De fapt, prea-uşurinţa gestului mă punea pe gînduri. Carevasăzică, tot ce aş fi avut de făcut ar fi fost să mă duc la bancomat, să scot 300 de lei şi să îi dau mai departe. Ce s-ar fi întîmplat în continuare nu mai era treaba mea, conştiinţa creştinească mi-ar fi fost împăcată.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expira
